Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DIN FOIŞOR. Vasile Paraschiv, erou şi martir
- 11-02-2011
- Nr. 562
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 25 Comentarii
Am scris, pentru rubrica mea dinAdevărul de marţea trecută, un articol despre Vasile Paraschiv, despre despărţirea lui de Valea Plîngerii care a fost lumea aceasta pentru el. Cum procedez uneori, cînd am emoţii cu vreun articol din pricina temei abordate, am trimis textul înainte de publicare cîtorva prieteni, pentru un fel de prelectură. Am fost mirat să constat cît de puţin este cunoscut, de fapt, Vasile Paraschiv, mai ales în rîndurile generaţiilor mai tinere. Nici nu este de mirare! Prim-planul tranziţiei nu a fost ocupat de persoane de calitatea sa, cu trecutul său impecabil de luptător anticomunist. De altfel, în legătură cu oponenţii şi disidenţii regimului comunist, mentalul public laolaltă cu „liderii de opinie“ au aplicat o strategie în două trepte. La începuturile tranziţiei, doamna Cornea „vindea“ Ardealul, Paul Goma îl „vînduse“ deja, Dorin Tudoran „fugise“ în America, Mircea Dinescu era „kaghebist“, Gabriel Andreescu „prea fizician“, despre Dan Petrescu se reinventau zvonurile securiste din deceniul precedent, iar de vreme ce era foarte discret, Vasile Paraschiv nici nu existase, ca să nu tulbure somnul tuturor laşilor şi colaboraţioniştilor regimului. În faza a doua, tactica aplicată lui Vasile Paraschiv, „tăcerea asurzitoare“, s-a generalizat. Cînd nu s-a putut proceda chiar aşa, au fost […]
Cat de lipsit de impartialitate si chiar nedrept cu mine sunteti, dle Campeanu!
Asadar, eu sunt „oaia neagra” pentru ca am folosit un anume limbaj., iar dl Antonesei e „curat-ca-lacrima”, desi limbajul domniei sale a fost infinit mai ofensator, atat fata de mine cat si fata de memoria lui Vasile Paraschiv, prin ‘recomandarea’ cu „rudotelul” (cred ca stiti ca chiar cu „rudotel” a fost tratat Vasile Paraschiv in spitalele psihiatrice criminale din Romania comunista!) si acuzatia de „masochism”.
Daca pentru comentatorii incomozi exista ‘pedeapsa’ banarii/cenzurarii, oare pentru limbajul ofensator al autorilor de articole ce fel de ‘pedepse’ ar trebui aplicate?
Spuneti ca traiti de multi ani in USA si pretindeti decenta americana pe site-urile romanesti, dar, in fapt, nu va delimitati de viziunile partiale in judecarea unor dispute care, culmea, nu va privesc.
Va asigur: dupa cat va cunosc modul de gandire, ‘impartiala’, daca-ti fi un judecator intr-o disputa dintre mine si Liviu Antonesei, de exemplu, as cere imediat recuzarea dvs.
Cu bine.
Raspuns domnului Vladimir Tismaneanu –
Stimate domnule profesor Tismaneanu,
fara sa-l cunosc personal, am fost alatur de Vasile Paraschiv in anul 1977 in cadrul
\”Miscarii umanitare a lui Paul Goma\”
si mai tirziu in anul 1979 in cadrul
SLOMR,
miscare opozitionala munitoreaca, pe care eu am organizat-o la Timisoara in martie/ aprilie 1979.
Documentele le-am publicat pe internet sub:
http://www.carl-gibson.blogspot.com
Vasile Paraschiv a fost unul dintre cei putini opozanti in Romania comunista, care s-au opus ipocriziei zilnice, concret prin opozitie politica pe cind altii, in general intelectualii s- au ascuns intr-o \”emigratie interna\” numita mai tirziu \”opozitie culturala\”.
V. Paraschiv a intrat in Partidul comunist ca idealist, dar a iesit din acel partid unic totalitar desamagit deja in anul 1968, pe cind altii, care acum joaca rolul \”criticilor comunismuslui\” ca Richard Wagner ( sotul Hertei Müller) au intrat in anul 1972 in PCR si s-au simtit bine acolo pina in 1985, cind Romania deja era ruinata complet de Ceausescu, economic si politic.
Vasile Paraschiv a luptat decenii contra comunismului – este un martir vrednic al disidentei, al onoarei omenesti – und simbol al demnitatii.
In cartea mea:
\”Symphonie der Freiheit. Widerstand gegen die Ceausescu-Diktatur\”
( Sinfonia Libertatii . Rezistenta contra dictatura lui Ceausescu,
418. pagini – O istore al SLOMR, special din Timisoara)
am descris intr-um capitol dedicat disidentei meritele lui Vasile Paraschiv, personalitate, care a fost primit in audienta si de Presedintele Traian Basescu –
dupa ce
\”Raportul final pentru analiza dictaturii comunste in Romania\” si cartea
\”Lupta mea pentru sindicatele libere\” au facut cunoscute meritele incontestate al luptatorului pentru adevar si deminitate Vasile Paraschiv.
Eu personal i-asi dedica un Bulevard in Bucuresti, s-au o piata in centru.
Vasile Paraschiv nu este o figura ambivalenta ca de exemplu:
Nikolaus Berwanger,
dupa care a fost numita o strada in orasul meu natal Timisoara.
Berwanger a fost representantul minoritatii Germane din Banat,
un om al sistemului comunist, membru prominent al PCR, protector al poetiilor din anturajul \”Aktionsgruppe Banat\” ( grupa fara actiune politica concreta) inclusiv Herta Müller –
Berwanger a fugit in RFG in anul 1984 – Herta Müller si sotul din PCR Richard Wagner ( care acum se insceneaza ca anticomunist de vita veche!) au urmat mentorul abia in 1987.
Se fac timisoarenii – dedica strazi comunistilor … si uite de SLOMR?
Istoria SLOMR nu a fost scrisa inca in Romania.
Doamnei Oana multumesc mult pentru detaliile din viata domnului Paraschiv, ( Ar fi bine, daca s-ar cunoaste si detalii din viata poetilor de ieri ca Wagner si Müller, care au profitat de sistemul PCR al lui Ceausescu.)
Stimate domnule Tismaneanu – va multumesc pentru elogiile Dvs. dedicate disidentiilor din lumea comunista ( Bohley, Dienstbier, Walentynowicz) etc. , in special si pentru :
In Memoriam Ion Solacolu –
Cu Ion Solacolu,
( mebru sustinator al SLOMR in occident linga Radu Campeanu, Cicerone Ionitoiu, Michel Korne, Ion Ganea si persona mea, cind a fost depusa plingerea CMT la ONU in Geneva contra regimul Ceauseascu in 1981)
am conlucrat pina-n anul 1989 la \”Dialog\” si in sfera exilului democratic romanesc.
Cu Ion Solacolu si Vasile Paraschiv am pierdut doi democrati constienti, luptatori pentru drepturile omului in Romania si in occident.
Carl Gibson, istoric si filozof
http://www.gibsonpr.de
http://www.carlgibsongermany.wordpress.com
@) Dominic Diamant
Si asa sa ne ajute Dumnezeu!
Cazul muncitorului Vasile Paraschiv care a avut curajul sa infrunte si sa denunte uriasa minciuna a sistemului totalitar,ca apoi sa refuze cu demnitate distinctia acordata de seful statului,este tipic pentru rectitudinea morala a acestuia,dar si pentru infinita ticalosie si abjectie a „erei ticalosilor”.
Imi ingadui sa fac aceste scurte aprecieri de pe pozitia omului patit,care „a strigat in biserica” si a primit o lectie usturatoare,care i-a marcat intreaga existenta.
deci,de pe aceasta pozitie,consider ca sunt absolut indreptatit,ca putini altii,sa acuz caracterul criminal si odios al regimului comunist,sustinut cu atata fervoare de ciracii si zelosii sai slujitori,sa atrag atentia asupra acestui lucru ori de cateori se iveste prilejul si sa dau in vileag,fara menajamente,orice act de lichelism si oportunism care se petrece,aburind si infestand societatea noastra,atat de atomizata si debusolata.
Am mai spus-o si repet si acum ca toate institutiile indrituite si mass-media au sacra datorie de a prezenta si face cunoscute publicului larg exemplelele graitoare,cu valoare de simbol,din lupta poporului nostru impotriva unei ideologii straine si funeste,impotriva unui sistem criminal care a distrus sistematic valorile si bogatiile tarii.
niciun efort nu va fi prea mare pentru a face ca aceasta lume mancurtizata,corupta si prostitruata sa inteleaga si sa-si regaseasca directia sanatoasa de inaintare.Asa sa ne ajute dumnezeu !
@Dan
1) Remarca mea privind protejarea dreptului oricui de a isi exprima opinii contrare fara a i se uzurpa acest drept era legata de pozitiile Dvs., si avea in vedere principiul inalienabil (pt. mine) de a nu ingradi disensiunile, chiar si cele ‘neconvenabile’ (deci in sprijinul cuiva ca Dvs.)
2) Problema mea a fost si este una care priveste modul in care intelegeti Dvs. sa va exprimati in acest spatiu, dezacordurile si supararile personale, recurgand la ceeace nu poate fi privit decit ca atacuri ad hominem, si chiar la injurii. Atunci cind decideti sa va gsiti un debuseu pentru exhibarea umorilor sumbre intr-o cheie muzicala mai mult decit inacceptabila, va plasati singur intr-o zona a rafuielilor personale, care nu poate sa-si aiba locul aici. In plus, dovediti o totala lipsa de respect atit pentru cititorii acestei reviste, participantii la dialog, dar mai ales fata de propriul Dvs. discurs.
3) Am observat ca aproape de fiecare data cind interveniti, tema articolului devine doar un pretext pentru a va urmari aceeasi agenda, aceiasi ‘inamici’, utilizand acelasi gen de sintagme ce nu va fac cinste, indiferent cine santeti sau cit de eroic ar fi trecutul Dvs. de disident.
4) Cred ca v-a scapat semnificatia aparitiei ultimului Dvs. comentariu. Poate totusi veti intelege ca atita vreme cit va pastrati in limitele dialogului, nu a ‘incaierarilor’ verbale presarate cu ocari si verbiaje toxice, nu veti fi „cenzurat”. Dovada o aveti in fata ochilor. Consider ca relaxarea Observatorului Cultural care a permis publicarea in acest spatiu a mai multor interventii ale Dvs. in diapazon de rigola, a fost o eroare.
5) Textul de atitudine la care ma refream este cel al dl-ui Antonesei, nu al Dvs.
Va multumesc si sper sa puteti gasi resursele care sa va permita sa ramaneti axat pe un discurs mai aproape de acest ultim text, cu toate alunecarile pe care le contine.
„Nimeni nu are dreptul de a uzurpa dreptul cuiva la opinie, incluzand , sau mai ales, acele pozitii care contesta pe cele avansate de autorul unui text de atitudine.”
1) Dle Campeanu, mai intai reproduc textul meu aparut cu titlul „Saracul, Nea Vasile!” la articolul dlui Ovidiu Simonca, rubrica „IN MEMORIAN”, cu titlul „A murit Vasile Paraschiv”, Observatorul Cultural Nr. 561 din 11.02.2011:
„Saracul, Nea Vasile!
Dan – Duminica, 6 Februarie 2011, 20:18
L-am intalnit si cunoscut tarziu (in ultimii ani de viata), dar intens! Ne-am intalnit de cateva ori intr-o perioada scurta (de vreo 2 saptamani), dar am tinut permanent legatura prin telefon si scrisori pana aproape de stingerea lui din viata. Ne-am admirat si laudat pentru faptele noastre din trecutul tenebros al comunismului romanesc. Ne-am simtit bine impreuna, ne-am confesat, ne-am sfatuit! Dar ne-am si „certat”, motivul fiind blestematul de Raport Final tismanean! Nea Vasile si-a sfasiat sufletul de framantari intre „baricada” Paul Goma (din care faceam si eu parte), a Tismaneanului si, mai tarziu, a lui Marius Oprea. In final, manipulatorii au reusit sa-l atraga pe Nea Vasile in taberele lor, s-au folosit de renumele si prestigiul lui, l-au sfatuit gresit si …. l-au distrus prin lasarea in uitare si izolare totala. Prin refuzul decoratiei lui Basescu, Nea Vasile si-a vazut sfarsitul intre ciocan si nicovala; ciocanul tismanenilor (cei care l-au „ajutat” si sfatuit sa primeasca acea blestemata tinichea) si nicovala Oprea-nului (cel care l-a sfatuit sa refuze tinicheaua din mainile Basescului).
In ultimul an de viata Nea Vasile a suferit enorm de UITARE, de SINGURATATE, de DUSMANII, de REPROSURILE manipulatorilor, de ……. TOATE relele celor DIAVOLITI IN RELE.
Lacrimi dureroase pentru sufletul gingas si neprihanit al celui ce a fost si va ramane pentru mine in vecii vecilor, NEA VASILE!”
Iata si link-ul: http://dev.observatorcultural.ro/A-murit-Vasile-Paraschiv*articleID_24900-articles_details.html
2) Txtul meu nu a fost unul de „atitudine” si nici n-a uzurpat dreptul cuiva la opinie; cu alte cuvinte textul meu a fost, in termeni militaresti, „non-combat”, cu privire la alti comentatori si/sau autorul articolului
3) Va rog sa observati ca autorul articolului, dl Ovidiu Simonca, n-a avut nici-un fel de interventie pe marginea textului scris de mine
3) Va rog sa mai observati ca textul meu nu l-a privit pe Liviu Antonesei si acesta nu figureaza printre comentatori, si nici chiar cei „vizati” direct de textul meu, cei din tabara dlui Tismaneanu, respectiv dl Marius Oprea.
Asadar, Liviu Antonesei, in articolul de fata, a preluat titlul textului meu „Saracul, Nea Vasile” – text AFISAT la articolul dlui Ovidiu Simonca?! – l-a „prelucrat” precum „fierul la forja” si dupa multe „ciocaneli” , „re-inrosiri” si „barosari” a iesit ‘faimosul’ „produs final” expus in vazul lumii intregului Mapamond, citez: „Cineva dă titlul „Săracul, Nea Vasile!“, care ar fi fost neelegant în orice context, nu doar al morţii disidentului. Iar dacă ai ţinut într-adevăr la Vasile Paraschiv, este imposibil să afirmi că acesta a refuzat medalia oferită de dl Băsescu la îndemnul dlui Marius Oprea!”
Apropo de afirmatia domniei voastre „Nimeni nu are dreptul de a uzurpa dreptul cuiva la opinie, incluzand , sau mai ales, acele pozitii care contesta pe cele avansate de autorul unui text de atitudine”, va intreb, dle Campeanu, dintre mine si liviu Antonesei, cine credeti ca a fost UZURPATUL si cine UZURPATORUL?
Pentru mine e foarte clar: Liviu Antonesei, fara a fi in nici-un fel vizat de textul meu, a „lovit” in mine pentru a-l apara pe Marius Oprea („este imposibil să afirmi că acesta a refuzat medalia oferită de dl Băsescu la îndemnul dlui Marius Oprea!”).
Daca ar fi intervenit „vizatul” direct al textului meu, Marius Oprea, si daca ar fi indraznit sa conteste ceea ce am afirmat despre domnia sa, va asigur ca as fi venit cu PROBE, audio si scrise, in sprijinul afirmatiei mele.
Nu credeti ca Liviu Antonesei a gresit, protejandu-si prietenul, Marius Oprea, prin UZURPAREA dreptului meu la opinie?
Nu-mi fac iluzii ca acest text nu va fi cenzurat. Alte doua texte mi-au fost deja cenzurate.
Ce sa-i faci: la CENZURA am stat pe vremea comunismului, tot la CENZURA am ajuns si acum. Nimic nou sub soare.
No, că mă sfădeşte @)Dan… Dar oare pe mine mă sfădeşte? Aşa s-ar părea… Numai că eu n-am fraţi, n-am surori, ba mai mult, n-am nici noţiunea de „frate/soră”, decât aşa… evaziv.
Oare să-i dau lui @) Dan un răspuns evaziv? Să-i!
Dane, get lost!
(Că io nu pronunţ cuvinte de nu le pricep…)
Hiiii… Şi asta cum vine: „…va rog sa va considerati „mandatul incheiat”…”??? Ce cavaler e ăsta, dacă vorbeşte aşa cu o cucoană? Te pomeneşti că m-a expediat, m-a trimis şi pe mine undeva ori, cum se zice, mi-a dat papuciiiii???!!! Foarte bine! Atunci şi eu îi dau ignore! Măcar că-mi plăcea cumva de el: că a făcut o reclamă cărţii lui Tudoran, de… neam de neamul lui n-a visat aşa ceva!!!…
Gata povestea. Adio, Dane! Capitol încheiat.
Îmbrăţişări celorlalţi.
Nimeni nu are dreptul de a uzurpa dreptul cuiva la opinie, incluzand , sau mai ales, acele pozitii care contesta pe cele avansate de autorul unui text de atitudine. Si totusi, exista un nivel discretionar al celor care administreaza universul dialogului din revistele culturale, care ar trebui sa implice obligatia de a pastra dezbaterile intr-un registru al civilizatiei si respectului pentru autori, ceilalti preopinenti precum si fata de publicatia respectiva. Traiesc in US de aproape 35 de ani, unde m-am molipsit de respect si admiratie fata de garantarea drepturilor individului la disensiune.. Dar pina si aici, revistele de prestigiu protejeaza cu fermitate salubritatea propriilor domenii de dezbatere a ideilor. Gasesc ca in cazul comentariilor celui care semneaza @Dan, redactia revistei Dvs. a relaxat drastic standardele explicite si implicite ale schimbului urban de idei, permitand aparitia injuriilor si afirmatiilor lipsite de discernamant. Vanturarea stridenta a enunturilor toxice ale domnieie sale nu fac cinste acestui website si nici spiritului elevat al Observatorului Cultural. Daca @Dan nu-si poate gasi singur reperele unei terapii de control al irascibilitatii, poate un ajutor din partea Dvs. sa-i deschida ochii. Nu cenzura este raspunsul, dar nici permisiunea implicita de a transforma acest spatiu in teren de defulare a reprimarilor domnieie sale nu mi se pare o solutie acceptabila pentru restul cititorilor. Va multumesc.
@Dan
Mai mult decat regretabil recursul dv. la sudalma. Scutiti-ne, va rog !
@) Gheoghe Campeanu
…dar ca tot ce este rezonabil, pentru noi, nu cred ca este si penmtru impricinat! Are o cu totul alta grila de evaluare, foarte personala, desigur. Si mai cred ca este o structura masochista, altfekl nu s-ar supune prin vointa proproe la asa goaznice chinuri!
@L Antonesei @Daca_nu_nu @InimaRea
Futilitatea oricaror incercari de ‘dialog’ cu @Dan a devenit atit de evidenta de o vreme, incat sint din ce in ce mai surprins de larghetea domniilor voastre in a-i confirma constant tenacitatea. Cu tot imensul respect pe care pot sa-l port cuiva care a fost (conform spuselor dumisale) unul dintre atit de putinii disidenti adevarati, dreptul inalterabil al domniei sale de a se exprima atit de contondent, nu ma obliga sa admir asemenea proclivitati, indiferent de trecutul sau de curaj. Continui sa cred ca ar fi infinit mai lesne pentru @Dan si starea sa sufleteasca, sa ‘schimbe canalul’ atunci cind nu-i place un text sau altul. Si cum dansul da semne ca nimic nu-i place la unii autori, cred ca l-ar linisti o pauza de la lecturile care il mahnesc. Parerea mea, evident, nu si a lui @Dan
@) Inima-Rea
…vreau sa spun pentru savoarea lecturii. Ca doar alte efecte nu astepti nici matele – in cazul in speta, nici rudotelul nu-i destul, d`apai o punere la punct. Dimpotiva, cred ca aceasta va avea efect contrar.
Dar sa stii ca stiu si eu sa injur, doar ca mi s-ar parea foarte nepotrivit s-o fac intr-un asemenea moment, care ar fi meritat oleca de sobrietate, poate chiar putina solemnitate…
„Texane palarios” – asta mi-a placut. As zice ca merge ca-njuratura, pina si pe saitul Adevarului, despre care se prea stie cit poate fi de exigent.
„Saracu’ nea Vasile” nu-i chiar asa rau cum da la prima vedere. Dar tot suna ca dracu’. Ma gindesc ca asa vorbim noi despre raposati – economisim vorbe: in loc sa zicem c-a murit, bagam „saracu'”, „bietu'” ori „fie iertat!” si s-a prins lumea ca despre un raposat e vorba.
„Dan si mai si” imi creaza o stare de disconfort, cind ii reproseaza lui Liviu ca nu l-a intilnit – ca el? – pe Vasile Paraschiv. Mi-s sensibil la culpabilizare, carevasazica – neplacut! Da’ vezi ca nu m-am gindit ca necrologul era doar pentru apropiati si familie, mi-am imaginat ca Vasile Paraschiv a devenit bun national. Altfel, la ce s-ar scrie articole despre un Paraschiv Vasile, din Ploiesti, raposat intru Domnul, la data? Un anunt mortuar ar fi fost prea de ajuns.
Disconfortu-mi vine de acolo ca pina si eu – care nu l-am cunoscut, abia daca am vazut stirea ca a refuzat medalia prezidentiala, iar despre rezistenta sa anticeausista habar n-aveam pina sa devina notorie prin chiar moartea-i naturala – pina si eu m-am incumetat sa-mi dau cu parerea despre el. Iar acu’, stau si ma-ntreb dac-oi fi si eu demn de a ma numara printre hotii care striga hotul. Imi vine-a crede ca mi-s cam demn. Ba ma mai descopar si recidivist – am scris si despre Paunescu, ba chiar si depre Ceausescu. Or, martor mi-e Cel de Sus – eu cu oamenii aia n-am dat mina, nici la tete-a-tete n-am stat.
De aici, imi pare justificata ingrijorarea Marcelei ( alias Daca nu_nu): Dar despre Eminescu, Cantemir, Cantacuzini, se mai poate scrie ori si cu ei trebuia sa fi avut numeroase intilniri? Spiritismul poate c-ar fi o cale, daca-i nerecomandabil – cel putin! – a ne intilni in spirit cu mari inaintasi.
Daca ma mai mira ceva, pe lumea asta, este cum poate stirni un om ca Liviu (Antonesei) asa tornade nevricoase. El pina si ca polmeist e cumsecade, urban pina-n virful unghiilor – de-ai zice ca nici nu i se potriveste vorbirea mai buruienoasa. Nu mai zic de bonomia sa – ca nu-mi permit s-o numesc public altfel, sa nu ma pomenesc virit si printre „frati”, alta vorba de ocara. Sa ma trezesc eu alaturi de Marius Oprea? Doamne apara si pazeste! Atunci, si de Dorin Tudoran? Doamne, in ce m-am bagat?
Acu’, eu to’nu-nteleg ce importanta poate avea daca M Oprea l-a sfatuit ori ba pe Vasile Paraschiv, sa refuze medalia aceea. Adica, Vasile Paraschiv nu mai avea discernamint, trebuia manipulat, manevrat, sa faca si el un gest de curaj, demnitate? Ori adica asta ar fi o cale de a mai spala din rusinea prezidentiala? Atunci, pe Dan si mai cum il cheama? Nu cumva…? De pe la…?
Dane, nu zic ca nu-i onorabila-ndeletnicire spalarea mortilor. Dar zic ca-i bine-a sti daca spalatu’ nu-i cumva demult mort si-ngropat, doar ca el nu stie si la nima nu spune.
@) Daca_nu_nu
…pentu interventie, dar cred ca indemnul tau la decenta in comportament si exprimare bate la o usa ferecata!
„Apoi, mă gândesc eu aşa, că nici eu nu l-am cunoscut pe Cantemir… Oare am dreptul să scriu despre el, ori ba??? Oare dacă scriu despre Cantemir, să zicem, şi sunt de altă părere decât alţii interesaţi de faptele lui, m-oi pomeni şi eu cu trimitere la origini???”
Nu, atata vreme cat nu jigniti cititorii prin discreditarea textelor ce se vor a fi sincere omagii pentru prieteni disparuti. Trebuie sa fii lipsit-de-suflet, stupid si arogant sa-ti permiti ‘luxul’ terfelirii publice a sentimentelor de durere si pretuire pentru cei disparuti.
‘Omul’ nu cunoaste limite si/ori moralitate in asi apara „fratii” si „surorile”.
Simplu: a primit ceea ce a meritat!
Pentru ca nu e prima oara cand incercati sa-mi ‘oferiti consiliere impartiala’ in raport cu „fratele Liviu”, va rog sa va considerati „mandatul incheiat” si in ce priveste afirmatia domniei voastre „Doamne, Doamne, puţină minte mai avem câteodată…”, imi permit s-o deflectez catre Liviu Antonesei in speranta ca macar de acum inainte sa retina ca exista semeni care sa i-o spuna de la obraz: „cut the shit and get to the point, Mike!”, dupa care, finalul: „get lost, you dirty tart!”
„La luptă, Dane! Ţara-i în jac, ţara-i în foc!!!”
Apoi, mă gândesc eu aşa, că nici eu nu l-am cunoscut pe Cantemir… Oare am dreptul să scriu despre el, ori ba??? Oare dacă scriu despre Cantemir, să zicem, şi sunt de altă părere decât alţii interesaţi de faptele lui, m-oi pomeni şi eu cu trimitere la origini???
Doamne, Doamne, puţină minte mai avem câteodată…
În loc să scriem frumos şi la subiect, în loc să aducem completări, adaosuri, din ceea ce ştim, iaca, ne luăm de gât unii pe alţii, că doară ce sărăcie alta să facem?
Dane dragă, de n-a fi cu supărare, una e să te delimitezi de o părere şi alta să ridici înjurătura la nivel de argument. Părerea mea.
@) Inima-Rea
Iti raspunsesem, insa in momentul cind erau probleme la site si n-a aparut. Iti vorbeam acolo ca mai exista un exemplu de muncitor, membru de partid, care a luat partidul la intrebari – este vorba de ceva mai tinarul decit Paraschiv, Iulius Filip. Intre altele, acesta este singurul roman care a trimis din tara un semn de solidarizare Cogresului de infiintare al Solidarnosc, mesaj citit de insusi Walesa. L-am cunoscut tirziu, la Congresul aniversar, din august 2005, al sindicatului polonez. Gazdele il inconjurau cu o prietenie si un respect cu totul deosebite. Au si pus banda cu momentul in care Walesa citea mesajul lui IF din 1980, iar la sfirsitul Congresului din 2005, Iulius a mai ramas citeva saptamini ca invitat al Solidarnosc, care au facut un film, impreuna cu televiziunea poloneza, despre lupta anticomunista de decenii a acestuia. Citi stiu oare ca Iulius Filip locuieste, aproape uitat, la Cluj?
@) Inima-Rea
Tot muncitor, tot membru de partid, din Cluj, tot persecutat in toate felurile. Intre altele a transmis salutul sau Congresului de infiintare a Solidarnosc, din august 1980, mesaj citit de Walesa. Stiam despre el, insa nu l-am cunoscut decit in 2005,. la congresul aniversar al sindicatului polonez. Era inconjurat de gazdele poloneze cu o atentie si o dragoste cu totul deosebite. In august 1980, singurul semn de sustinere din Romania venise de la Iulius. Dupa terminarea congresului din 2005, gazdele l-au pastrat invitat in contimare, pentru ca au facut un film despre el. E de la sine inteles ca, desi Iulius traieste la Cluj, nu in creierul muntilor, mai nimeni nu stie nimic despre el!
„Am fost mirat să constat cît de puţin este cunoscut, de fapt, Vasile Paraschiv, mai ales în rîndurile generaţiilor mai tinere. Nici nu este de mirare! Prim-planul tranziţiei nu a fost ocupat de persoane de calitatea sa, cu trecutul său impecabil de luptător anticomunist. ”
De unde atata mirare, dle Antonesei, ca „prim-planul tranzitiei” nu a fost ocupat de Vasile Paraschiv si altii asemenea lui? Mai avea/aveau loc de „intelectualii anticomunisti” cu literatura de „sertar” si care dupa „ce-o fi fost” au fost si sunt mereu mediatizati, „scriu” la gazete sau in gazetele pe care si le-au ‘tras’, se „manifesta” zgomotos si insistent pe circumvilatiunile creerilor celor din „randurile generatiilor mai tinere”; de alti intelectuali care asa de mult au avut de suferit incat nici nu-si mai aduc aminte cate palme, cati pumni si cate picioare securistice au „incasat”!? Chiar, dle Antonesei, dvs. c-am pe unde v-ati aflat si continuati sa va aflati in „prim-planul tranzitiei”, acea tranzitie in care Vasile Paraschiv N-A AVUT LOC? Hotul striga hotii?
„Cineva dă titlul „Săracul, Nea Vasile!“, care ar fi fost neelegant în orice context, nu doar al morţii disidentului. Iar dacă ai ţinut într-adevăr la Vasile Paraschiv, este imposibil să afirmi că acesta a refuzat medalia oferită de dl Băsescu la îndemnul dlui Marius Oprea!”
Ce vorbesti, ‘texane’ palarios? De ce iti dai cu presupusul daca nu stii? L-ai intalnit si cunoscut personal pe Vasile Paraschiv, asa cum l-am intalnit si cunoscut eu? Ti-a facut Vasile Paraschiv confesiuni asa cum mi-a facut mie? Comentariul cu titlul „Saracul, Nea Vasile!” l-am scris bazandu-ma NU pe aduceri aminte sau cele consemnate in vreun jurnal personal, ci pe baza multiplelor si lungilor convorbiri telefonice si a schimbului epistolar dintre mine si Nea Vasile.
Apropo, te-a rascolit vreodata curiozitatea sa-l intalnesti pe Vasile Paraschiv? Ti s-a pus cumva pata pe mine ….. in revenge for what? In afara articolului din „Adevarul” si cel prezent, ai m-ai scris vreodata despre Vasile Paraschiv? „Oglinda oglinjoara ….. cine crezi ca-i cel mai meschin si nedrept ‘disident’ in tara”?
Indraznesti sa scrii ca prin textul cu titlul „Saracul, Nea Vasile!” am adus atingere „neeleganta mortii disidentului”? Si asta pentru ca nu crezi tu ca Marius Oprea l-a sfatuit pe Vasile Paraschiv sa refuze tinicheaua lui Basescu? Ca incerci sa-ti desculpi „fratele”, te inteleg dar sa ma acuzi pe mine, asta nu ti-o pot ierta, drept pentru care iti spun doar atat: BA PE-A MATI!
Definitia deviationismului era: cel care continua pe directia initiala, atunci cind Partidul a schimbat directia.
Fiindca Partidul impunea o disciplina de fier membrilor sai, deviationistul devenea, in chiar ochii acestuia, anticomunist.
Cred ca Ceausescu a schimbat de 3-4 ori directia Partidului. Fiecare schimbare a dus la caderea de capete, la cernerea Garzii Pretoriene – devotatii care nu miscau in front, faimosul CPEx. Genul despre care se spunea ca, atunci cind li se cerea sa sara nu-ntrebau de ce, intrebau „Cit de sus?
Deviationistii erau mai incomozi decit anticomunistii caci puneau la indoiala „linia Partidului”, din interior, din postura de „tovarasi”. Dar cel mai inacceptatbil, pentru Partid, era ca deviationistul sa vorbeasca tare. Daca bombanea si el, la un pahar de vorba, era tras pe linie moarta si uitat acolo. Dar daca „fluiera in biserica”, trebuia adus la ordine.
Intr-o piesa – ori film? – prolecultista, un personaj isi argumenta dreptul de a-si spune deschis parerea: In tara mea, si cu partidul meu la putere, sint obligat sa spun lucrurilor pe nume.
In timp, singurul indrituit a spune lucrurilor pe nume a ramas Ceausescu, toti ceilalti n-aveau decit dreptul de a-l cita. Nici chiar dreptul de a explica ce voia, de fapt, Ceausescu, nu-l avea oricine – de aceea exista Secretarul CC cu propaganda, care stabilea cum se facea „prelucrarea documentelor”. La virful Partidului, orice impotrivire, ezitare – chiar – fata de „stralucitele idei” ale lui Ceausescu ducea la mazilire. Oamenii aceia au exersat atit timp si cu atita ab-negatie deplina supunerea, incit nici in zilele fatidice de 21-22 decembrie n-au fost in stare sa-i spuna lui Ceausescu ca venise vremea sa predea puterea. Desi exista precedentul Hrusciov, pe care CC-ul sau l-a dat jos de n-a miscat.
Inainte de a fi judecat de tribunalul de la Tirgoviste, Ceausescu a fost condamnat la moarte de sicofantii de care s-a inconjurat.
Vasile Paraschiv „n-a vrut sa-ntelega”, „sa-si bage mintile-n cap”, sa accepte ca democratia intena de partid era valabila doar pentru simplii membri de partid, nu si pentru marele sau conducator si gasca lui. Din 3,5 milioane de membri, el a fost poate ca singurul care a aratat ca avea costiinta si ca se simtea obligat sa tina seama de ea. Or, aceasta era capital pacat „antirevolutionar”. In acest punct, comportamentul politic al lui Ceausescu l-a copiat in amanunt pe cel stalinist. Cum stalinismul fusese oficial condamnat chiar de PCUS, era de datoria fiecarui membru de partid sa-mpiedice inverea acestuia. Dar PCR avea un singur membru si 3,5 milioane de prapaditi care sedeau cuminti pe sezut, cind n-adormeau in sedintele in care li se hotara soarta, sau cind nu aderau inflacarat la „execptionala bogatie teoretica si practica” a cuvintarilor lui Ceausescu.
Sigur ca lui Vasile Paraschiv i s-a spus, de nenumarate ori, faimoasa si sanatoasa zicatoare „Cind doi iti spun ca esti beat, du-te si te culca!” Probabil ca a raspuns, mereu „Ba sa se culce ei, ca eu nu-s beat!”
@) Michael Shafir
…iti multuimesc tie, Michael. Si pentru apreciere, dar si pentru adaugirile din comentariul tau.
A murit un om in memoria caruia ar trebui sa ne plecam capul, fiecare dintre noi in singuratea si micimea sa. Daca nu din alta cauza, de rusine. In loc ca astfel sa se petreaca lucrurile, capete insolite, capete UZURPATOARE, ne dau lectii pe TVR 1 „Despre prostie”. Aceleasi capete incerca sa explice Hethei Müller de ce nu s-a putut „rezista” altfel. Multumesc, Liviu Antonesei.
@) Alexandru
…pentru vorbele bune. Si, da, multi au nevoie de asemenea exemple, insa doar putini, dupa cum cred, sint constienti de asta. Din acest motiv, nu doar din grafomanie, am scris trei articole despre aceste admirabil exemplu de model.
@) Alexandru
…pentru vorbele bune. Si, da, au nevoie, problema este sa-si dea si seama ca au nevoie! Auguri!
felicitari, inca o data, d-le antonesei, pentru acest articol. de astfel de comemorari/aduceri aminte/sublinieri au nevoie foarte multi astazi.