Din nou despre Oedip

Festivalul International George Enescu ne-a demonstrat ca tot mai multi interpreti straini devin interesati de creatia enesciana; redescoperirea compozitorului roman a dus, printre alte manifestari, la prezenta operei Oedip in stagiunile unor mari scene lirice ale lumii, ca cele din Viena si Berlin. Coproductia Deutsche Oper Berlin-Staatsoper Wien, in regia lui Götz Friedrich, adusa, sub auspiciile festivalului ce il omagiaza pe Enescu, pe podiumul Operei Romane, a avut totusi unele trasaturi care, intrucitva, au surprins. Neinterpretindu-se integral, iar fragmentele excluse din textul enescian fiind cele care confera discursului scenic profunzimea meditativa si dimensiunea spirituala a conflictului interior, firul dramaturgic a ramas purtatorul semnificatiilor adinci. Cit despre constructia punctului culminant, aceasta a fost inteligent gradata catre scena de maxim tragism (cind eroului i se dezvaluie adevarul si devine constient de pacatul sau), dar momentul in sine ar fi putut fi strabatut de o intensitate mai mare a trairii interioare. Este vorba, in special, de rolul principal, sustinut de Esa Ruuttunen; solistul, fara a nesocoti importanta scenei, nu i-a conferit intreaga dimensiune tragica a legendei eline si, deopotriva, a textului enescian. Este adevarat, insa, ca rolul Oedip este o partitura evitata de catre cei mai multi dintre cintareti. Asumarea lui de catre […]