Din Oaş la New Orleans, via Beijing (II)

După ce am dormit nu mai mult de patru ore şi după o călătorie de aproximativ trei ore, cu mari emoţii, ne-am îndreptat spre aeroportul din New Orleans, care, firesc, poartă numele celui mai popular muzician de jazz: Louis Armstrong. De la sosirea la hotel, unde am fost întîmpiaţi sonor de cunoscuta piesă Cheek to Cheek, şi pînă la plecarea din acest oraş, spre bucuria inclusiv a fiicei mele, nu am ascultat altceva decît jazz şi blues în următoarea ordine: pe pitorescul vas cu zbaturi Natchez, care oferă de trei-patru ori pe zi curse pe Mississippi şi unde, în acea zi, a cîntat un trio alcătuit din Engelbert Wrobel (clarinet), John Parker (banjo) şi James Singleton (contrabas). Acesta din urmă, după ce a aflat că sîntem din România, atunci cînd am cumpărat de la ei un CD cu Duke Heitger’s Steamboat Stompers, a exclamat: „A, cu românul Nicolas Simion, în grupul 3Now4, din care mai făceau parte încă un muzician american şi unul francez, am înregistrat un CD, în 2008, la Paris, respectiv Time ebbing, care apoi a fost mixat într-un studio aici, în New Orleans. Să-l salutaţi din partea mea“. L-am asigurat pe James Singleton că am şi eu […]