Din viaţa şi gîndirea mea
Fragmente
- 22-08-2014
- Nr. 736
-
Albert SCHWEITZER
- RESTITUIRI
- 3 Comentarii
Teolog, muzician, filozof, medic misionar în Africa, Albert Schweitzer (1875-1965) este unul dintre acei gînditori a căror viaţă reprezintă expresia unor convingeri personale puse în practică. Născut în Alsacia, cu studii la Universitatea din Strasbourg, unde obţine titlul de doctor în filozofie şi teologie, Schweitzer decide, în jurul vîrstei de 30 de ani, cînd era deja pastor şi autor al clasicei (astăzi) monografii Johann Sebastian Bach, muzicianul- poet, să devină medic în Africa ecuatorială, din dorinţa sa, aşa cum avea să mărturisească. Studiază timp de opt ani medicina, pînă în 1913, după care pleacă în Gabon, unde deschide un spital la Lambarené. După cum mărturiseşte mai tîrziu, a descoperit astfel sensul cuvintelor lui Hristos: „Cel ce ţine la viaţa sa o va pierde, iar cine-şi pierde viaţa pentru Mine şi Evanghelie şi-o va păstra“. Din acest moment, pînă la moartea sa în 1965, viaţa lui Schweitzer decurge între Africa, unde se dedică activităţii din cadrul spitalului, şi scurte vacanţe în Europa, unde scrie cărţi despre problema culturii în lumea contemporană, susţine concerte şi conferinţe, adunînd, totodată, sumele şi echipamentul necesare pentru spitalul din Lambarené. Textul de mai jos reprezintă traducerea unor fragmente din autobiografia lui Schweitzer, Aus meinem Leben und […]
Mulţumesc!
Ar fi multe de spus, dar mai bine să privim încă o dată imaginile, care vorbesc mai mult decât orice comentar.
Schweitzer, Bach, pisica si musca:
https://www.youtube.com/watch?v=s2lRwGXkr3A
Gînd vieţuind, oare cum ar putea fi altminteri ?
Căci ceea ce este şi se petrece în jur şi-n împrejurimi necurate
doar alienare într-o parcare de trupuri muribunde bîjbîind monotone
deformînd atroce orice urmă de aer curat, de natură, de Dumnezeu şi de viaţă.
Cît timp va mai trece pînă cînd spălarea păcatelor va fi ca să fie ?
Nimeni nicicum n-avem cum şti, nici pricepe,
deşi limpede este mai teribil decît chiar şi lumina aceasta a zilei.
În funambulescul azil nu mai simţim decît cu bucurie, extravaganta atrofiere totală a minţii, E Bine !
Creierul marmeladă, mura-n gură, terciul deliciu, maglavaisul şi beţia de vorbe în vînt,
goale de spirit şi noimă, medicamentaţia-introdusă, manipularea cu grijă, modificările silnice,
toate aceastea confirmă, aceste fărîme strecurate aici de VIAŢĂ şi GÎND ale lui Albert Schweitzer
prin tălmăcirea şi deosebita atenţie ( ale lui M.M. şi C.N.),
mai mult decît absolut necesare şi esenţiale, Vitale !
Dar pentru cine ? pentru indiferent cine, pentru noi toţi !