Discriminare selectivă

Sînt nevoit să recurg la sintagma din titlu, impusă de realităţi paradoxale: Cioran, prieten cu Fondane, Mircea Eliade cu Sebastian, ca să nu mai vorbim despre perechea- nepereche, Nae Ionescu – Mihail Sebastian. Mai devreme cu un veac, Hasdeu (antisemit, mai ales în textele din tinereţe) promovează un evreu… pe Lazăr Şăineanu, singurul său suplinitor la catedră („Eu, în materie de ştiinţă, nu fac deosebire“), Eminescu colaborează cu Moses Gaster la descoperirea vechilor manuscrise româneşti etc. Ulterior, Mircea Eliade va adopta o poziţie similară cu aceea a lui Hasdeu, atunci cînd acesta din urmă deplînge pierderea, pentru cultura română, a unor savanţi de talia lui Moses Gaster, Lazăr Şăineanu ori Tiktin, delegitimînd astfel chiar şi restrictiva lege a naturalizării, în vigoare. Ţin să menţionez, cu acest prilej, o carte ce merită reeditată: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Scrieri literare, morale şi politice, ediţie critică, cu note şi variante de Mircea Eliade, în două volume (Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II“, 1937). O notă ilustrativă din aceste scrieri se intitulează „Antise – mitismul lui Hasdeu“. Acesta, în rezumat, nu aprobă naturalizarea evreilor „cu toptanul“ (ba se şi laudă că el este acela care ar fi scris „petiţiunea“ pe baza căreia Constituanta […]