Discurs de receptie la decernarea Premiului Nobel

Privirea tinteste precis. Ceea ce e lovit de aceasta privire spune, chiar din momentul in care a fost ochit, desi nici nu fusese inca expus ochiului taios al opiniei publice. Dar ceea ce e lovit de aceasta privire nu spune niciodata ca ar fi putut fi si altceva, inainte de a fi cazut jertfa acestei descrieri. Spune exact acel lucru care mai bine ar fi ramas nespus (pentru ca s-ar fi putut spune mai bine?), acel lucru care trebuia sa ramina mereu neclar si lipsit de sens. Prea multe s-au scufundat deja in balta asta pina la briu. E nisip miscator, dar nu misca nimic. E nefundamentat, dar nu e lipsit de fundament. E la bunul plac, dar nu place nimanui. Acel afara serveste viata care nu se afla exact acolo, altfel n-am mai fi nici unul inauntru, in plinul ei, in plenaritatea vietii oamenilor si serveste observarii vietii care se afla mereu in alta parte. Acolo unde noi nu sintem. De ce sa ocarim pe cineva pentru ca nu mai stie sa se intoarca din drumul drumetiei, al vietii, al drumetiei vietii; cind drumul l-a purtat si l-a suportat – si acest suportat nu inseamna cum s-a comportat fata […]