Discursul antropologic intre traditionalism si criticism

Necesitatea reconsiderarii unei discipline Vom incepe cu un raspuns. O modalitate de a face antropologie culturala astazi in Romania este cercetarea comunismului insusi. A ceea ce acesta a fost (de la imaginarul sau la obiectele sale), a modului in care, cultural, social si politic, acesta a fost posibil, a felului in care oamenii i s-au raportat. Dincolo de recuperarea memoriei sau de exorcizarea unui rau cultural, aceasta abordare antropologica este, desigur, solicitata si din observarea (a) apropierii unui anume metodologism antropologic de ideologia totalizanta si totalitara, si (b) a relatiei „etnografiei si folclorului romanesc“ cu aparatul propagandei nationalist-ceausiste. Antropologia culturala contemporana, asa cum se practica aceasta, de pilda, in spatiul stiintific anglo-saxon, este o disciplina esentialmente critica si autoreflexiva1. Ea are tendinta de a sonda domenii de interes ale altor stiinte sociale (urmarind refacerea unui continuum cultural-social-politic), impregnindu-se totodata de un ideologism marxizant manifest. Iar, ca stiinta care se arata din ce in ce mai mult interesata de societatile moderne, ea favorizeaza analiza multi-situata2 a realitatii. Este relativ dificil (si intr-o anumita masura impropriu) pentru discursul antropologiei culturale din Romania sa internalizeze aceste dimensiuni epistemologice, metodologice si ideologice. Ceea ce insa poate realiza este, preliminar, indicarea si teoretizarea statutului sau […]