Discursul de mulţumire, rostit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

Stimate domnule rector, stimate domnule decan, stimați membri ai corpului didactic, dragi studenți, onorată audiență,  Festivitatea academică de azi este de o mare însemnătate afectivă pentru mine. Vin cu emoție în fosta cetate de scaun; provin eu însumi dintr-o cetate de scaun vecină, mai veche și incomparabil mai scundă decît glorioasa dvs. reședință. „Nasc și în Moldova oameni“ îmi șoptește, din nou, azi, bătrînul Copou al Iașiului. Faptul că cea mai bătrînă universitate a țării onorează acum un îmbătrînit universitar american, născut și crescut în Bucovina moldovenească, ajuns aici din Babilonul modern al New Yorkului, adaugă, firește, un accent exotic acestei împrejurări și, din acest motiv, îmi evocă un fictiv precursor de pe îndepărtate meleaguri scandinave, cu care am simțit, în timpul zborului transatlantic, o stranie comuniune. Mă refer la bătrînul profesor suedez Isac Borg, care călătorea, în faimoasa și superba peliculă a lui Ingmar Bergman, de la Stockholm la Lund, pentru a primi titlul și medalia Honoris Causa a prestigioasei universități din acel oraș. Împreună cu el călătorea frumoasa lui noră Marianne, care nu izbutea să-l depărteze de convulsiile și surprizele trecutului fără întoarcere. Ceasul fără minutare din orologiul orașului, sicriul în care se recunoaște pe sine, chipul fantomatic […]