Discursul media şi incultura lingvistică

În ultima vreme, s-au organizat numeroase reuniuni ştiinţifice (mese rotunde, colocvii, simpozioane) consacrate conceptului de stereotipie lingvistică. Este considerată drept stereotip lingvistic orice construcţie fixă, cu o dezvoltare diacronică, din structura unei limbi. Astfel de enunţuri capătă cu timpul o mare extindere datorită mărcilor lor expresive şi efectelor stilistice pe care le produc. Aceste expresii fixe aparţin limbii generale sau diverselor sale varietăţi (româna colocvială, limbajul popular-familiar, un anumit stil funcţional al limbii literare, varietăţi substandard). Din punct de vedere lingvistic, construcţiile calificate drept stereotipuri sînt corecte în registrul de limbă din care fac parte. Există însă şi construcţii greşite din punct de vedere gramatical, care afectează semantic sau stilistic enunţul şi care, avînd o vechime mai mare sau mai mică în limbă, ajung la o stabilitate structurală printr-o intensă întrebuinţare. Frecvenţa ridicată şi vechimea cu care sînt întrebuinţate pot favoriza convertirea şi a unor asemenea îmbinări în stereotipuri. Sînt apreciate drept structuri stereotipale şi clişeul lingvistic, formulele de adresare, proverbul, formulele rituale, expresiile metaforice, apoftegma, sloganurile etc., aflate în relaţie de hiponimie cu stereotipul lingvistic propriu-zis. Dezbaterile dedicate acestor tipuri de construcţii au avut în vedere clasificarea lor, identificarea mărcilor funcţionale, originea sau vechimea lor în limbă. „A dat […]