Distrugînd pentru o lume mai bună

  • Recomandă articolul
Nu ştiu de ce – dar pot să bănuiesc –, Caligula lui Albert Camus e un text foarte frecventat la noi în ultimii ani, măcar şi dacă e să ne gîndim că în luna martie a lui 2011 au loc două premiere cu această piesă: o versiune a lui László Bocsárdi, la Naţionalul din Craiova, şi una a lui Mihai Măniuţiu, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Există o anecdotă, confirmată, despre geneza spectacolului craiovean: pe cînd lucrau la Hamlet de la Teatrul Metropolis, Sorin Leoveanu şi László Bocsárdi şi-au mărturisit reciproc faptul că-şi doresc să facă un spectacol la Craiova; fiecare a scris titlul piesei la care visau pe un bileţel – şi s-a dovedit a fi una şi aceeaşi,Caligula. Pentru Leoveanu, e primul rol principal de mare greutate într-o producţie de mare clasă, după Hamlet al lui Vlad Mugur (altfel spus, în ultimii zece ani). Pentru Bocsárdi, e o încercare şi o reuşită uluitoare – prin claritatea viziunii (a interpretării textului) şi rafinamentul construcţiilor de personaj. Pentru actorii teatrului din Craiova, partiturile din acest Caligula ating claritatea de cleştar a celor din colaborările cu Silviu Purcărete.   Scenograful József Bartha şi light-designerul Tamás Bányai au conceput spaţiul […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }