Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Diverse forme de evazionism
- 10-06-2011
- Nr. 578
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 4 Comentarii
Cînd, în 1968, Ceauşescu a iniţiat o amplă anchetă referitoare la „abuzurile şi ilegalităţile săvîrşite în activitatea Ministerului Afacerilor Interne“, finalizată prin condamnarea oficială a crimelor Securităţii lui Gheorghiu Dej şi reabilitarea lui Pătrăşcanu, prea puţini au fost cei care s-au îndoit de bunele intenţii ale liderului comunist. Cu atît mai mult cu cît, la doar cîteva luni de la debutul anchetei, Ceauşescu avea să dea o nouă dovadă a vocaţiei sale de „reformator“ al comunismului, condamnînd intervenţia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia şi afirmîndu-şi, astfel, independenţa faţă de Uniunea Sovietică. Au fost două mişcări inteligente, dar nu mai puţin diabolice, care i-au permis să-şi consolideze puterea personală, la adăpostul prestigiului dobîndit ca urmare a celor două acţiuni menţionate. Cum a reacţionat, atunci, elita scriitorilor şi a intelectualilor români? Dacă citim mărturiile din epocă, sentimentul general a fost entuziasmul, aproape nimeni n-a pus la îndoială sinceritatea liderului comunist, reacţiile împotriva măsurilor ulterioare luate de acesta – care au dus, treptat, la instaurarea unui regim dictatorial de mînă forte – au fost puţine, sporadice, iar cei cîţiva disidenţi au „beneficiat“ din plin de lipsa de solidaritate a colegilor de breaslă. Dacă istoria n-a înregistrat, încă de atunci, o […]
Intrucat mi-ati schimonosit numele, dati-mi voie sa fac si eu la fel cu al dvs.
Cateva precizari, mai mult interogative:
1. Poate sunteti in stare sa si dovediti „logica schioapa” altfel decat practicand-o.
2. Eu faceam trimitere la resentimentele dvs. si, hop, mi le si aruncati in seama. Altfel de argumentatie mai cunoasteti?
3. Vreti sa spuneti ca dvs. sunteti „lipsita de ipocrizie si de partizanate politice”? As dori sa aud acest lucru conjugat la persoana intai (singular, desigur).
4. In ceea ce priveste „lasitatile din trecut si oportunismul prezent” nu sunt oare primele cam amortizate in paginile OC, iar ultimele practicate cu aplomb?
Si acum o intrebare bonus: De ce nu ma voi mira daca acest comentariu nu va fi afisat?
Da, chiar asta este acest text: o invitatie la o dezbatere reala, lipsita de ipocrizie si de partizanate politice. Ceea ce, nu-i asa?!, poate fi o utopie. Pentru ca imi dau seama ce grea povara este pentru unii memoria, cit de neplacute sint comparatiile si ce dureros este sa li se reaminteasca lasitatile din trecut si oportunismul prezent. Anca Baicoianu are dreptate, nu cred ca ne putem permite sa stam deoparte si sa nu incercam sa rostim macar, cu voce tare, adevaruri incomode pentru unii sau pentru altii. Depinde si de noi cum arata lumea in care traim.
Celui ce semneaza cu un nickname atit de sugestiv – Mucus Marsavu – nu pot sa-i raspund decit ca in rindurile sale se aude biziitul unei muste enorme. Logica schioapa ascunde un resentiment pe masura expresivitatii involuntare a „numelui” ales. Nomen est omen, nu-i asa?
Eu aşteptam cuvintele acestea sau altele asemănătoare de cincisprezece ani, şi mă bucur că în sfîrşit le pot citi. Se prea poate ca felul în care înţeleg articolul lui Carmen Muşat să fie taxat drept naiv, dar prefer să văd în el nu o strategie, ci exact ceea ce se declară a fi: o invitaţie la îndelung amînata dezbatere despre responsabilitatea faţă de trecut şi responsabilizarea faţă de prezent, în care suprasarcina emoţională şi volutele retorice să fie, pe cît posibil, evitate. Şi, fie că a stat sau nu în intenţia autoarei, mi se pare că invitaţia aceasta ni se adresează şi nouă, celor care, dintr-un motiv sau altul, ne ţinem încă deoparte.
Tot textul acesta a fost construit, luat de departe, de la Patrascanu si Dej, numai pentru ultima fraza.
„În contextul în care unii nu-şi amintesc deloc, iar alţii îşi retuşează, prin omisiune, trecutul, rezultatul nu poate fi decît falsificarea istoriei şi, implicit, a prezentului. Iar procedeul e cu atît mai reprobabil, cu cît efectul său nu este o dezbatere reală, din care adevărul istoric să iasă la suprafaţă, ci escamotarea mizeriilor şi a compromisurilor din prezent ale unora dintre cei mai vocali procurori autoînvestiţi.”
Mi se pare mie sau se stabileste aici o corespondenta de carenta morala intre, pe de o parte, „unii [care] nu-şi amintesc deloc, iar alţii [care] îşi retuşează, prin omisiune, trecutul” (adica atatia stangisti din trecut si prezent, printre care si colaboratori de casa ai Observatorului cultural) si, pe de alta parte, unii „dintre cei mai vocali procurori autoînvestiţi”, care ar fi vinovati de „mizerii şi compromisuri din prezent”? Vasazica vina morala a primilor ar functiona ca paravan pentru aceea a celor din urma. Facem ce facem si, de oriunde am porni, ajungem – ca Antena 3 – unde vrem noi sa ajungem. Unde tot BATE Observator cultural si Carmen Musat de atata vreme se stie. Unde vor ajunge e iarasi usor de banuit.