Doua intrebari (la Palat si dupa…)

La receptia noastra de la Palatul Elisabeta, printre felicitari si alte vorbe prietenesti, ni s-au pus si intrebari! Le-am raspuns pe loc, dar ele merita si o reflectie mai calma. In multimea de colegi si prieteni, in vacarmul vocilor si-n clinchetul paharelor de sampanie gindesti intr-un fel, in liniste si-n fata ecranului de computer – mai altfel, macar pe ici, pe colo, chiar daca nu prin partile esentiale… Sistematizind, intrebarile cele mai frecvente au fost doua la numar. Prima, oarecum retorica, echivalenta cu un compliment sau cu o incurajare, a sunat cam asa: „Cum e?“ – cu variantele „Cum merge?“ sau „Cum va simtiti dupa un an?“. „Grozav!“, „Merge, merge!“, „Bine!“, am raspuns, cu tonul usor cu care francezii spun „ça va, ça va!“. Dupa un timp, in tacerea de acasa, imi vine sa adaug ca primele 52 de saptamini ale Observatorului au fost un amestec de placere si chin, de satisfactie si oboseala. Am vrut sa facem o revista asa si-asa, ne-am dat peste cap si-am reusit s-o punem in fiecare saptamina pe tarabe. Dar o asemenea operatiune, cu atit de multe pagini, cu informatii la zi, unele prinse din zbor in ultimele ore dinainte de trimiterea editiei la […]