Doua ore in ces bras-la

Marti 12 februarie a.c., la Institutul Francez, In salonul de onoare, scriitoarea franceza Camille Laurens a raspuns Intrebarilor cu abilitate puse de Simona Popescu. Lucrarile au fost deschise de Ina Pouant, responsabila Biroului de Carte din cadrul Serviciului cultural francez. „Pune-ma ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe bratul tau; caci dragostea este tare ca moartea“. Dragostea este cel mai frumos lucru din lume. Pornind de la individual, se poate accede la universal. Iarna nu-i ca vara. SInt rau. Reneg tot! Inchid robinetul cominatoriu de unde mai picura hidrogen pe cloroticele texte autofictionaliste, à la Le Mal de mer de Marie Darrieussecq si recunosc: nu exista scriitura feminina, nici literatura feminina, nu exista un stil feminin, nici lecturi diferentiate sexual. Exista doar o vInatoare a identitatii dusa la unison, de catre barbati si femei, o descoperire, descatusare, o eliberare prin scris, un succedaneu existential. Scriitorii (xx sau xy) nu scriu pentru amici, parinti, ci mai IntIi pentru ei Insisi. Ei dau glas adevarurilor subiective, de viata. Marturiile lor sInt gustate si, de la caz la caz, Infulecate sau nu de publicul cititor, astazi ca Intotdeauna dornic de cazuistica, de modele, dornic nu In ultimul rind de putina […]