Două proze

Mă bucur foarte mult că pot însoţi aceste texte cu gîndul meu bun şi cu aprecierile unui vechi cititor de proză. Mircea Pora scrie concentrat, mînuieşte o limbă română extrem de musculoasă, textele au ritm şi culoare. Cum am citit patru cărţi ale lui Mircea Pora publicate în ultimii cinci, pot spune mai multe despre scrisul şi înscrisurile acestui răbduriu povestitor. Sînt două registre în care bănăţeanul şcolit la Bucureşti şi trăit la Timişoara se simte bine. Unul e cel legat de cotidianul imediat, unde oamenii de prisos din marea literatură rusă se simt bine sub lupa atentului observator al evenimenţialului diurn care este Mircea Pora. Al doilea, vag melancolic, vag înţelept şi dezabuzat de zbaterea deşartă a lumii, acoperă o plajă de timp mult mai mare decît clipa repede trecătoare. Aici avem minunate pagini ce cuprind glose variate şi multiple poveşti, mici întîmplări, pe care istoria mare nu le-a putut degrada. Trecutul e purtat ca o hlamidă protectoare, melancoliile naratorului/ naratorilor sînt bine strunite de o savantă orchestrare a nuanţelor, tonurilor, culorilor de tot felul. Se trăieşte oriunde, se moare peste tot, ochiul şi urechea prozatorului consemnează respiraţia lumii. O întreagă umanitate se perindă prin faţa ochilor noştri. Cel […]