„Drama propriei lor confuzii“

În primăvara lui ’90, cunoscutul scriitor şi jurnalist francez Emmanuel Carrère, care traversa atunci o perioadă de criză într-ale scrisului (avea, pe atunci, 33 de ani), vine în România postrevoluţionară – stimulat de articolul despre România al unui confrate –, unde va sta două săptămîni: una în Bucureşti, după care pleacă spre Bistriţa (pe urmele lui Dracula, aşa cum apare el la Bram Stoker), chiar în ajunul sosirii minerilor (pe care-i ratează). Articolul lui Carrère, „La Roumanie au printemps 1990“, a apărut în iunie 1990, în revista La Règle du jeu, şi – pentru a parafraza ti­tlul revistei – textul scriitorului francez ajuns în România imediat după Revoluţie, fără să ştie nimic din „regula jocului“ în postcomunismul românesc, textul său se situează, aşadar, în afara jocului. El este cu atît mai interesant şi mai instructiv de parcurs – ca o perspectivă a străinului, a outsiderului – de către noi acum, la aproape 27 de ani de la Revoluţie, în apropierea aniversării Revoluţiei din 1989. Articolul lui Carrère a fost reluat de autor în volumul intitulat Il est avantageux d’avoir où aller, pe care l-a publicat în 2016, la Éditions P.O.L., volum (amplu, de 550 de pagini) care adună articolele sale […]