Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DREPT LA REPLICĂ. Precizări la articolul scris de Ovidiu Ghitta
- 30-04-2010
- Nr. 522
-
Laura STANCIU
- POLEMICI
- 45 Comentarii
Replică la materialul Sinteza, ca plagiat: cazul Laura Stanciu, semnat de dl Ovidiu Ghitta şi publicat în revista Observator cultural (23 aprilie 2010). Desigur, aş fi preferat o discuţie pe fondul cărţiiIluminism central european: Şcoala Ardeleană, pe ideile propuse dezbaterii, şi nu pe forma ei, în care se pot regăsi şi textele menţionate de către dl conf. dr. Ovidiu Ghitta. Ce şi cît reprezintă ele, rolul şi ponderea acelor pasaje în argumentarea unui punct de vedere personal asupra Şcolii Ardelene, las la latitudinea cititorului. Elaborarea unei sinteze de mare întindere presupune, după cum se ştie, procesarea unui depozit de informaţii stocat în mii de fişe. Dintr-o regretabilă eroare de prelucrare, datorată vastităţii materialului bibliografic şi arhivistic, conţinutul cîtorva fişe şi-a pierdut identitatea şi sursele. Este o greşeală pe care mi-o asum în totalitate, şi nu am să polemizez pe marginea ei. Dar de la această greşeală pînă la acuza necruţătoare că întreaga lucrare reprezintă un colaj, drumul este extrem de lung şi de îndoielnic. În cele ce urmează voi evidenţia doar cîteva idei menite a susţine valenţele originale şi inedite ale întreprinderii mele. Rămîn cu convingerea că aceia interesaţi, într-adevăr, de Şcoala Ardeleană îşi vor forma singuri o părere. […]
istoric albaiulian – Joi, 6 Mai 2010, 10:23
Dupa logica dvs, daca un elev sau un student este prins in timp ce copiaza, ar trebui sa stabilim intai cat a copiat si in functie de aceasta sa vedem daca il lasam sa continue lucrarea, daca il invitam sa paraseasca sala sau daca ii scadem cateva puncte, evident, in functie de cantitatea copiata!!!!
Ca doar 2 nu este egal cu 200!
Frumoasa teorie vreti sa ne serviti. Mai sunt multi ca dumneavoastra pe acolo?
Domnule istoric iesean, ma bucur ca va amuzati, face bine la sanatate. Ca sa ma asigur ca m-ati inteles corect, repet: 2 este egal cu 200 numai din perspectiva faptului ca amandoua sunt numere. In cazul nostru, ori plagiezi doua pagini, ori 200, tot plagiat e. Ori furi 2 mere, ori furi 200 de lingouri, tot furt e. Credeam ca am depasit momentul asta. E clar pentru toata lumea. Nu se pune problema a inlatura eticheta de plagiat. Insa cantitatea furata e importanta din perspectiva stabilirii pedepsei. Am tot insistat pe acest aspect. In aceasta faza, asta e cel mai important, altfel lucrurile raman facute pe jumatate. Daca prindem un hot, in conditii clare, ce nu suporta echivoc, nu asta facem in continuare? Nu incercam sa gasim ce a mai furat? Sa vedem totalitatea pagubelor, sa incercam sa vedem daca nu a mai furat si altceva? Iar apoi pedeapsa nu se stabileste in functie de gravitatea faptei? Daca pedepsim la fel pe unul care plagiaza 2 pagini cu unul care plagiaza 200, inseamna ca noi intelectualii suntem in fapt niste tampiti si ne meritam soarta.
Nu interveneam, dar m-a amuzat comentariul unui domn care-si spune „istoric albaiulian”. Daca un student de la Facultatea de Istorie de la Iasi prezinta la seminar un referat in care apar trei fraze copiate cuvant cu cuvant dintr-o carete a regretatului Gh. Platon, sa zicem „Geneza revolutiei romane de la 1848”, este ridiculizat nu de profesor, ci de colegii lui. Sa copii din „Interferente iluministe europene” cuvant cu cuvant mi se pare o proba nu doar de comoditate, ci de, ieratati-ma, prostie. Risti ca pasajul sa fie recunoscut de un profesor de istorie de la Albac sau Hopirta, absolvent la Cluj prin 1987 (ipotetic vorbind). Penibila replica domnisoarei „istoric”, mai bine tacea.
d-ra Stanciu ar trebui sa aiba soarta d-nului Beuran, adica sa ajunga…..profesor universitar.
Propun infiintarea premiului si concursului televizat „Laura Stanciu”, ce se va acorda celui care plagiaza cel mai elegant, mai perfid, amestecand contributia proprie cu texte furate de la altii – in faza se selectie a candidatilor – iar apoi, in fata acuzelor, eschiveaza cu talent prin diversiuni ingenioase, raspunzand in dodii la intrebari precise – in faza finala de concurs. Ar putea fi un format de succes, ce ar sparge audientele, batand la ratinguri inclusiv emisiunea „Te pui cu blondele”.
O fapta antisociala (si furtul sub toate aspectele sale asta e) se pedepseste si se iarta. Intervin diverse clauze in stabilirea pedepsei: recunoasterea faptei, gravitatea, antecedente, etc. Ramane ce-i drept amintirea faptei, o pata pe care autorul trebuie sa si-o asume si o va purta de acum incolo. E greu cred sa te mai poti uita in ochii unui student pe care l-ai prins copiind, stiind ca si tu ai comis-o. E greu si sa te uiti in ochii colegilor. Ai cazier. Poate unii isi rad in sine la gandul ca ei nu au fost prinsi. Dar restul? Lumea stiintifica e una restransa si cu memorie buna. Greu pentru Laura Stanciu, indiferent cat de baietoasa pare. Asta daca nu va ingrosa obrazul. Oricum, argumentele ei nu au convins. E clar.
Pana atunci, umbla o vorba: ….domnu Ghitta… aveti de dat o bere ca v-a mai aparut o carte! Chiar daca cu pseudonim feminin.
Observ o dorinta de a generaliza, de a dilua vina sa a o arunca asupra tuturor, este o metoda de manipulare foarte perversa. In consecinta, vinovati de plagiatul L. Stanciu suntem cu totii, ea saraca numai a „incurcat fisele”. Dragii mei, atentie ! este o capcana bine ticluita de aceasta plagiatoare care este in stare de orice. In ceea ce priveste relatia ei cu studentii, oricum a fost una foarte subredasi ciudata, acum ea devine si lipsita de fundamente morale. Cum sa ceri studentilor sa urmeze calea dreapta dar grea a muncii oneste ? cum sa fi un model de urmat pt ei ? daca tu ai in spate o asemenea fapta, precum plagiatul.
Cred ca s-a scris mult, subiectiv si fara prea mult discernamant. Eu nu spun ca Laura Staciu e \”curata\” ,dar atunci cand analizam o astfel de situatie e nevoie de mai multe informatii din carte, din statutul UAb si din codul penal. Iar in ce priveste onoarea Laurei, pot spune cu tarie ca o are, cum de altfel are mult bun simt si omenie. Ce nu convine studentilor ei este poate intransigenta si dorinta de a forma profesionisti asa cum a fost si ea invatata de profesorii ei. Poate ca Laura Stanciu ar trebui sa-si mai spele din pacate, dar oare sunt ele atat de mari, sau mai mari decat ale celor care o acuză, incat sa ramana \”patata\” si neiertata de cei din jurul ei, care cu siguranta, au acelasi greseli.
Dna Stanciu poate fi apreciata pentru atitudinea de a replica pe un ton mai stiintific si mai putin polemic, incercand sa corecteze oarecum din situatia creata. Dl. Ghitta este un cercetator si un dascal care merita toata aprecierea si recunostinta pentru munca academica. Aleasa recunostinta si memoriei prof.Pompiliu Teodor. Pe fondul celor scrise de dna Stanciu nu ar fi fost nepotrivite si scuzele fata de erorile facute. Aceste erori, din pacate, nu sunt singulare si nu cred ca sunt cele mai \”strigatoare la cer\”. A-ti recunoaste vina, chiar intr-un mod voalat, este un act de curaj si demnitate.
Cateva observatii/informatii ceva mai reci lipsesc din aceste comentarii pro si contra (extrem de subiective, ca sa nu spun altfel).
1. Chiar și furtul unui trandafir tot furt se cheamă!
2. Nu o cunosc pe cea acuzata de plagiat, dar se stie ca dl Ghitta i-a fost profesor! Prin urmare, poate responsabilitatea (una diluată, împărțită cu toti prof. ei) modului în care s-a format (asta pentru că se lasă de înțeles că mai sunt și alte elemente, mai vechi, de plagiat). Eu cred ca profesorii nu-si invata studentii sa plagieze, dar nici nu-i sanctioneaza. Pur și simplu, cred nu au timp de astfel de exercitii…
3. Dl. Ghitta declara din titlul ca sinteza este plagiat si abia apoi vine o demonstratie parțiala. Asa ceva nu prea pare cușer.
4. Acelasi domn este decanul unei facultati care practica urmatoarele: nepotismul (toate gradele, toate formele, proportie incredibila), plagiatul si compilatia, omagierea turnatorilor si securistilor. Asadari, cine mai are moralitate??? Nu ar fi etic sa faca mai intâi curat în curte si apoi sa iasă la poartă? Are dreptul un astfel de prof sa mai sancționeze ceva?
Toate astea le spun cu amărăciunea celui care ii este rusine ca a terminat o facultate in Romania.
După tot ce s-a scris despre ea, mai are tupeul numita Laura Stanciu să apară în faţa studenţilor pentru a ţine ore ? Nu se gândeşte că toţi au citit comentariile, iar că acum se uită la ea şi o desconsideră ? Orice om cu cu bun-simţ şi-ar fi dat demisia sau ar fi invocat probleme de sănătate pentru a nu mai veni la ore, dar se pare că nu este cazul cu impricinata care de vreo saptămână ţine prima pagină a Observatorului cultural. Dar dacă la vară, la examenele Laurei Stanciu, câţiva studenţi vor scoate cărţile pentru a copia ceva paragrafe, ce va face L. Stanciu ? Va spune din nou că „gestul dvs. vă descalifică”? Ea şi-a pierdut orice autoritate morală în faţa tuturor fiindcă este pătată, are „cazier” care va rămâne pentru totdeauna chiar dacă conducerea Univ. din Alba Iulia nu va lua măsura drastică care se impune.
Dragii mei, se poate observa lejer ca L. Stanciu a plagiat, prim urmare este o HOATA FURACIOASA. Acum probema trebuie rezolvata intr-un fel de universitatea din Alba Iulia. Eu recomand oamenilor care o conduc mai multa fermitatea (demitere, demisie de onoare, renuntarea la functii de conducere, la gradatia de merit etc). Vinovata prinsa trebuie pedepsita., respectand logica pe care chiar ea a promovat-o (text, subtext, context). Gata cu sforariile !
Istoricii de la Alba ar trebui luati dub supraveghere. Sa se intruneasca o comisie speciala si sa vada ce se tot intampla acolo. Cum securistul ajunge rector, cum un istoric plagiator ajunge pe functie inalta la universitate? Ce pazeste colectivul istoricilor de acolo? Ascunde gunoiul sub pres? Si cadrele de acolo au partea lor de vina.
Uite ca sunt de acord cu anumite opinii exprimate: gradatiile de merit oferite pe principiul: comparam mere cu pere, adica comparam conferentiar cu asistent. Poate e mult spus ca toti sunt nomenclaturisti, pentru ca printre ei sunt si tineri care nu au apucat acel regim…..dar tragic e faptul ca au modele nomenclaturisti. Asa e in toate universitatile.
Oricum au fost discursuri spumoase la aceste dezvaluiri…interesante…numai sa avem ce invata.
Concluzii: 1. statul de drept inseamna justitie
2. improscarea cu noroi se face potrivit justitiei, nu potrivit aprecierilor proprii…..pentru ca in domeniu are competenta instanta
3. sa fie inserat in Carta universitara un paragraf referitor la plagiat.
4. daca se dovedeste plagiat, atunci rectorul sa-i „extirpeze” daca are tupeu.
5. sa punem umarul la o performanta a inv superior, si nu la ura intre universitati….pt ca trebuie sa recunoastem majoritatea universitatilor au devenit SRL-uri.
E foarte usor sa comentam situatiile de acest tip… Sunt foarte curios cand se va vorbi in public despre problemele de acest gen de la UBB???Cunoscatorii stiu de ce…Mai ales cei care isi petrec mult timp prin arhivele de la Targu Mures
Pentru anonim – Luni, 3 Mai 2010, 00:34
Nu sunt singura care a facut aceasta remarca despre Universitatea din Alba Iulia, asa ca va multumesc pentru atentie.
Pentru mine o universitate este competitiva daca are o masa critica cu oameni de valoare; mai clar pentru dumneavoastra: oameni a caror valoare stiintifica este recunoscuta pe plan international si nu local. Nu am auzit ca Alba Iulia ar fi un astfel de centru universitar, dimpotriva, operele universitarilor respectivi sunt mai degraba publicate in reviste locale decat in cele internationale de prestigiu, una din caracteristici fiind cantitatea si nu calitatea.
Chiar daca exista si oameni de valoare ( si probabil sunt ) cu 2-3 flori nu se face primavara, aceasta universitate ramane doar una „de umplutura” . Adica un loc pentru oamenii ( in marea lor majoritate) ce nu si-ar fi gasit posturi intr-una din universitatile consacrate. Bineinteles, ma puteti contrazice daca aveti dovezi in acest sens: adica suficiente nume de personalitati universitare din acest oras cu opere pe masura pretentiilor!
Cat priveste dreptul meu de a comenta acest act de plagiat, cred ca oricine stie sa citeasca este capabil sa-si dea seama de fenomen! Calitatea de istoric a acestei L. Stanciu o las la aprecierea celor din domeniu; eu mi-am exprimat punctul de vedere asupra calitatilor sale de plagiatoare cu pretentii de secretar stiintific al unei universitati!!!
PS Daca numele dumneavoastra nu este important in acest moment nu vad de ce locul unde mi-am facut eu studiile ar fi! Oricum, nu intr-o universitate ca cea de la Alba Iulia si nici nu activez intr-o institutie asemanatoare. Altfel, as avea toate motivele sa sustin si sa aplaud astfel de institutii.
Am observat ca d-na Laura Stanciu a reusit ea cumva si a intrunit cel mai bun punctaj la specializarea Istorie dintre toti cei inscrisi in competitie. Pai e si normal, doar si-au impartit gradatiile intre ei…tot aceasi gasca de nomenclaturisti…In cazul acesta, oare mai merita gradatia de merit, care inseamna 20% din salariu timp de 4 ani fara sa mai faci cel mai mic efort….decat sa o ti-i din plagiat in plagiat!
E clar ca exista probleme mai multe si mai grave in cadrul colectivului de la Istorie, la Univ. 1 Decembrie, dintre care iese in evidenta problema fostului rector, fost informator al securitatii, acuzat de fals in declaratii pentru a ocupa respectiva functie. E drept ca daca in cazul ala nu s-au luat masuri, ar fi cam ciudat sa se ia acum, dar pe principiul asta nu va mai fi pedepsit nimeni niciodata de nimic. Masurile disciplinare luate de universitate am impresia ca au fost intotdeauna arbitrare, discriminatorii, contradictorii; cred ca e clar pentru toata lumea ca Universitatea nu are de partea sa experienta unor masuri logice luate in trecut: au fost ori pedepse exagerate pentru fapte minore, care poate nici nu trebuiau sanctionate, ori musamalizari vizavi de probleme majore.Cam asta e mersul general al lucrurilor, daca un cadru fluiera in biserica primeste sanctiune maxima, daca altul solicita favoruri sexuale studentelor pentru nota la examen, toata lumea se face ca ploua. Plagiatul venit din partea secretarului STIINTIFIC al Universitatii este o fapta grava, prin urmare ma astept la o pedeapsa mica.
@Burebista
Nu cred ca o instanta judecatoreasca este mai in masura decat Ovidiu Ghitta sa aprecieze daca ce a facut Laura Stanciu e plagiat sau nu. Aceasta din simplu motiv ca unul dintre cei plagiati a fost chiar Ovidiu Ghitta, iar ceilalti doi sunt ambii istorici de notorietate, cu preocupari temeinice in domeniul pe care si domnul Ghitta il cerceteaza. Asa ca lucrarile acestora ii sunt foarte familiare. Plagiatul e atat de evident comparand textele incat ce se poate spune altceva decat sa-l constatam? Cat despre cat de valoros este continutul celorlalte pagini, intrebarea mea e de ce domnisoara Stanciu nu si-a construit volumul pe acele idei si texte originale si a trebuit sa recurga si la plagiat. Doar ca sa aiba cartea mai multe foi? Am mari indoieli. Mai degraba cred ca mai sunt o serie de istorici care daca se apuca sa citeasca cu atentie op-ul, o sa descopere ca si ei au contribuit la greu la „autenticitatea” creatiei Laurei Stanciu. Plus autorii care nu mai sunt in viata, plus bibliografia din strainatate, care pentru mine in conditiile actuale nu mai prezinta nicio garantie, pana nu vad eu cu ochii mei volumele respective. Si uite asa facem de-o „mare sinteza”.
Oricum, din ce-am inteles dintr-o postare a domniei sale, Ovidiu Ghitta o sa publice si alte texte plagiate de Laura Stanciu, atat in ultima carte cat si-n alte lucrari ale domnisoarei profesor. Eu unul astept cu mare interes sa citesc demersul istoricului clujean.
Domnule rector Moise Achim, in calitate de absolvent al universitatii din Alba Iulia va rog insistent sa luati masuri exemplare in acest caz de plagiat. Doar asa veti mai putea salva, intr-o perioada ca aceasta, universitatea albaiuliana si mai precis domeniul ISTORIE. Vreau sa va reamintesc ca in cadrul Catedrei de Istorie functioneaza un turnator al Securitatii, pe care il tolelati, iar acum un plagiator ! Chiar nu gasiti oameni corecti, fara aere de vedete dedicati muncii din catedra si studentilor ! Va rog ca pe cei din urma sa nu-i mai marginatizati si sa renuntati la ei cu atata usurinta.
Dar dragul meu/ draga mea,
De la ce Universitate de ”valoare” vi tu? Pe ce bază cataloghezi Universitatea ”1 Decembrie 1918” – Alba Iulia, ca pe una ”fără valoare” ? Iar dacă nu cunoști nici o lucrare a celor doi ar fi mai bine să te abții de la comentarii și mai ales de a cataloga diverse lucruri. Nu mă înțelege greșit dar simt că trebuie să răspund la unele comentarii fiindcă eu cred în faptul că la Universitatea ”1 Decembrie 1918” ( aici mă refer în special la Facultatea de Istorie) sunt și oameni de valoare iar unul dintre aceștia este Laura Stanciu care își recunoaște greșeala într-un context în care știi bine că mulți alții ar fi ignorat totul și ar fi lăsat timpul să treacă. Iar partea fericită este că acele idei pe care din neatenție sau lipsă de organizare și le-a însușit nu constituiesc partea centrală a lucrării deci munca și efortul Laurei Stanciu rămân fructificate în altă parte și alte idei compun partea novatoare a lucrării așa că lumea ar trebui să citească lucrarea și să-i recunoască meritul și dacă ar fi să criticăm greșeala doamnei să o facem rezonabil fiindcă se presupune că vorbim între oameni iubitori de carte și nu între mahalagii …
P.S: Numele nu mi-l dau fiindcă în acest moment nu are importanță!
Haideti, va rog, sa nu mai intram in problema ca armata sovietica! Un asemenea episod devine pretext de exprimare a frustrarilor, de extrapolari, de generalizari fortate. Translatarea subiectului inspre Universitatea 1 Decembrie, ca nu are prestigiu, ca ar trebui sau nu sa existe, va face jocul Laurei Stanciu. Instinctiv daca nu altfel, oamenii aia se vor solidariza simtindu-se atacati fara motiv, multi dintre ei. Sigur, e doar o discutie pe un forum, dar am resimtit aceasta tendinta pe mai multe paliere. E un razboi intre universitati mari si mici? Exista o disputa intre Cluj si Alba? Si daca exista, isi are locul in aceasta discutie? Deja am auzit opinii gen: Ghitta are un dinte impotriva Universitatii din Alba Iulia. Treptat discutia va aluneca in directia asta, nu doar aici, ci si in sferele in care nu ar trebui sa alunece, iar Laura Stanciu va scapa basma curata. Ar trebui sa identificam tot plagiatul, in toata intinderea lui, sa vedem de asemenea cum sta problema in cazul altor opuri, dictionare/glosare inutile de macro-dimensiuni unde oameni morti apar pe coperta doar pentru a da greutate „intreprinderii”, publicate pe baza unor granturi care demonstreaza pana in panzele albe cat de stupid este sistemul, alte carti scrise de dragul de a fi scrise, o teza de doctorat tip compilatie, fara cap, coada si noima, dar ultra-apreciata de voci puternice din domeniu pe post de referenti, pentru ca in acelasi sistem stupid nimeni nu are niciodata ceva critic de exprimat la adresa nimanui, toate is roze si frumoase. Nimeni nu citeste, toata lumea scrie. Orice elucubratie trece drept idee geniala si tu devii prostul, cel care refuzi sa asimilezi elucubratia. Despre asta ar trebui discutat. Rog oamenii de buna credinta care sunt specialisti pe domeniile profesate de Laura Stanciu sa duca mai departe demersul initiat de Ovidiu Ghitta. Altfel bag mana in foc ca acest moment va fi tratat ca episodic si pe masura va fi si sanctiunea.
A plagia precizeaza DEX: „a-si insusi, a copia total sau partial ideile, operele etc. cuiva, prezentandu-le drept creatii personale; a comite un furt literar, artistic sau stiintific”.
Acum intrebare: cine face aprecierea daca este plagiat sau nu? Inseamna ca daca fiecare dintre noi punem o „hotarare judecatoreasca” degeaba a mai fost „revolutia din 1989. Dragii mei, revolutia se produce in maniera de gandire, in scafarlia fiecaruia….iar aprecierile acestea se fac de catre instantele de judecata. Daca nu pricepeti acest lucru, adica rolul unei instante, atunci ne meritam soarta de POPOR COMUNIST. Nu am spus ca domnul decan este de vina, ci doar ca nu a procedat corect. Ideal ar fi fost: mergea in instanta, castiga procesul, iar dupa aceea hotararea instantei o facea publica. Executiile acestea prin presa stim cu totii cum se fac. Nu neg ca Laura Stanciu este vinovata, dar vinovatia dragii mei se face in alte imprejurari. Eu pot scrie maine despre orcine din tara asta in presa si il acuz de plagiat. Si unii care comenteaza in jargouri de bulvard ar trebui sa si mai controleze limbajul. Nu suntem pe maidan….
Conform logicii domnului Burebista, cel furat este vinovat. Cu aceasta estimare suntem in miezul sofismului. Ne-am putea lua ramas bun de la insidiosul comentator dacizant, insa merita urmarita alunecarea lui si mai departe, pentru a vedea ce forme si geometrii iau reaua vointa si relativismul axiologic. Omul e de parere ca se cuvenea recurs la „institutii abilitae”. Care sunt alea? Comisiile de etica din universitati? Sefii directi ai doamnei Stanciu? Tribunalele? Si daca da, de unde stie Burebistache daca dl. Ghitta a recurs la ele sau nu? Apoi mai e preocuparea de a-l delegitima pe cel care reclama abuzul. Ca, adica, ai nevoie de o expertiza intr-ale plagiatului. Vor fi fiind forme discrete, insidioase, de plagiat, dar cind ai reproduceri textuale cuvint cu cuvint, paragraf cu paragraf si transcrieri consistente (nu o sintagma, nu un rind!), de ce expertiza ar mai fi nevoie? In fine, dupa toate astea, micimanul e si insolent: te trimite la studierea managementului, ca si cum asta s-ar invata in primul rind prin scoli, nu luind si facind. Pai, smecherie draga, inainte de a deveni o disciplina de studiu, manageriatul a fost si ramine o experienta concreta de viata. Maaaare mine educata mai esti matale, nenicule! Si toate astea, in numele grijii de a nu prejudicia sistemul de invatamint. Daca anumiti dascali si-ar face corect treaba, iar unii comentatori grijulii nu ar vrea sa salveze prestigiul ciobit de ei aruncind nisip peste fecalele produse de respectivii, invatamintul s-ar intari mai mult, zau. Dle Ghitta, ati demonstrat ceva important pentru sistemul academic romanesc: nu toti fura, nu toti mint, iar unii mai au si onoare. Ceea ce nu prejudiciaza scoala din tara noastra, ci aduce asupra ei o noua speranta.
Pana la citirea acestor articole nu am auzit niciodata nici de Ovidiu Ghitta si nici de Laura Stanciu ( lucrez in cu totul alt domeniu). In schimb, am auzit de multe cazuri de plagiat, de oameni care, pentru a-si imbogati CV-ul nu se dau in laturi de la nimic. Mai precis se dau in laturi…..
Nu conteaza ca-i vorba de 2 sau 200 de pagini plagiate. Oricum, dovezile sunt clare, este imposibil sa crezi intr-o uitare cand este vorba de paragrafe intregi pe tot parcursul cartii. Celor care sustin ca „a plagia cateva pagini” nu-i grav le voi raspunde cu o intrebare: cine stie daca nu sunt si alte pagini luate ( tot dintr-o „uitare” ) din alte carti, articole, ale altor autori care nu s-au sezizat inca si care poate nu se vor sezita nicioadata? Intrebarea mi se pare legitima si chiar si fara a o pune, mi se pare absolut ridicol ca, la nivel de universitari, cineva sa scuze plagiatul aducand asemenea pseudo-argumente.
@burebista Cred ca oricine aduce o acuzatie de plagiat ( in acest caz O. Ghitta) isi asuma riscul ca opera sa sa fie luata la puricat. Pana una-alta, scrisul prin presa face mai bine sistemului de invatamant decat plagiatul in sine. Macar oamenii au ocazia sa vada anumiti universitari asa cum sunt si nu cum vor sa creeze impresia. Si ceea ce mi se pare elocvent ( fara a generaliza) este faptul ca majoritatea actelor de plagiat despre care am auzit pana acum sunt „opere” ale unor universitari de la institutii de invatamant fara nici un prestigiu care, asa um bine sublinia cineva, nici nu ar trebui sa existe. Repet: nu este vorba de o generalizare, se intampla si la case mai mari dar universitatile fara valoare sunt in top din acest punct de vedere.
Domnule „Burebista”, domnul decan a procedat foarte bine, v-o spun eu, că de, am state vechi în domeniul Istoriei. În cazul de plagiat al Laurei Stanciu, oricine care are o minimă pregătire istorică poate să-şi dea seama că este un furt evident. Demascarea hoţiei a fost dezvăluită publicului prin presă, aceasta fiind instrumentul ideal pentru informarea în masă a celor interesaţi despre ticăloşiile din sistemul de învăţământ universitar. Domnul decan Ghitta îşi va găsi, e adevărat, doar în instanţă dreptatea. Aşa că, domnule decan, vă rugăm, noi toţi cei care avem imaginea profund lezată de existenţa unor specimene precum Laura Stanciu, mergeţi până la capăt. Dezvăluiţi plagiatul şi în lucrarea de doctorat a acestei ariviste, publicată de altfel, şi daţi-o în judecată pentrul furtul ideilor dvs. Fac acest apel deoarece tare mă tem că acest caz va fi muşamalizat de conducerea Universităţii 1 Decembrie şi hoţul îşi va purta, în continuare, în lumea universitară ifosele de mare om de ştiinţă. Nu am cunoştinţă despre vreun caz e furt intelectual judecat de vreo instanţă din România şi de vreun hoţ de asemenea tip care sa-şi fi primit pedeapsa, dar ar fi extraordinară crearea unui asemenea precedent . Astfel toţi cei care ar mai avea chef să parvină intelectual în acest fel să se gândească de două ori înainte de a o face.
Ba Ovidiu Ghitta a procedat foarte bine. A denuntat cu manie intelectuala plagiatul intr-o revista culturala de acoperire nationala. Laura Stanciu este inregimentata la Universitatea 1 Decembrie, dar ea este si doctor in istorie si autor de opuri istorice, lucruri care tin mai mult sau mai putin de apartenenta ei la respectiva institutie. Adica un autor fiinteaza si la nivel individual, independent. Cunosc destule cazuri de istorici care au continuat sa produca studii istorice dupa ce au iesit la pensie sau chiar pe timp de somaj. Deci raportarea, intr-un asemenea caz, nu poate fi pur institutionala. Si daca, prin absurd, Laurei Stanciu i se va desface contractul de munca, plagiatul ramane.
Pe mine ma deranjeaza in acest caz si parerile exprimate exprimate in consecutie, venite din directia unor colegi de breasla, multe „opinii” din topor, subiective, instinctuale, aratand incapacitatea de a opera la nivel de nuanta si creionand climatul bolnavicios in care ne scaldam.
Mai intai va spun buna seara. Eu voi fi avocatul „diavolitei”. Cred ca domnul decan a gresit din start, trebuia sa se adreseze unei institutii abilitate care sa verifice plagiatul. Domnul decan este expert in aprecierea plagiatului? Daca o sa ma uit in cartile dumnealui sigur o sa gasesc o fraza copiata din alte carti si care nu are nota de subsol. Asa ca domnul decan, administratia se invata la Facultatea de management, nu in biblioteca si …invatati cum se lucreaza corect din punct de vedere administrativ. Nici doamna Stanciu nu a procedat corect, dar daca traim intr un stat de drept o apreciere de plagiat nu o facem noi cititorii, ci instanta. Asa ca scrisul acesta prin presa nu face bine sistemului de invatamant.
@istoric albaiulian: ba da, in materie de furt intelectual 2 egal 200! Plagiatu-i tot plagiat, asa cum nu exista femeie „putin gravida”, ori e gravida ori ba!
Daca are demnitate, dl. Ghitta ar trebui s-o dea in judecata pe Laura Stanciu.
O.K! „Cazul” e cât de poate de limpede. Punct. Dar nu pot să nu mă gândesc la nenumăratele alte cazuri de „doctori” care au căpătat acest titlu pe baza unor lucrări scrise de altcineva, contra cost sau „favoruri” de tot soiul. Evident, neplagiate! Şi care şi-au trecut examenele premergătoare la „bună înţelegere” cu examinatorii! Oamenii ăştia, care nu uită niciodată să aşeze această titulatură dinaintea numelui lor, până şi pe cărţile de vizită, sunt, oare, mai puţin condamnabili? Va scrie vreodată, cineva despre „inflaţia” de doctorate obţinute astfel? Sigur, se poate spune că „hoţul neprins e om cinstit”! Că trebuie dovezi! Evident că trebuie dovezi şi, până una-alta, acestea nu sunt imposibil de găsit. Va scrie cineva despre „industria doctoratelor” de la facultăţile particulare – dar nu numai! – despre rolul „secretarelor” de pe la diverse facultăţi în dezvoltarea acestei industrii, despre un întreg sistem de învăţământ care a procopsit cu patalamale de acest tip pe cine vrei şi pe cine nu vrei, persoane importante sau pur şi simplu deţinătoare de „cash”? Dar asta ar pune sub semnul întrebării nu doar o singură persoană, ci un întreg sistem de învăţământ „ticăloşit”, cum se spune azi, până peste poate! Şi ar pune sub semnul îndoielii o sumedenie de „competenţe”. „Doctorii” ăştia ocupă, de multe ori, locuri de muncă foarte bine plătite, alteori doar pur şi simplu nemeritate… O fi bine? O fi corect? O fi cinstit? O fi… dacă aproape nimeni nu pare deranjat de asemenea practici despre care toată lumea ştie, toată lumea cunoaşte măcar un caz, toată lumea vorbeşte (în şoaptă, of course…) şi toată lumea acceptă, pentru că la mijloc este putreziciunea unui întreg sistem de care (aproape) toată lumea a învăţat să profite! Aş vrea să fiu clară: departe de mine dorinţa de-a „scuza” un plagiat dovedit!!! Dar adevărata mizerie e mult mai mare şi e uşor să striveşti un gândac de bucătărie… mult mai uşor decât să te iei la trântă cu ditamai crocodilul…
Am urmarit, recunosc, cu interes acest subiect. Si am asteptat dreptul la replica al Laurei Stanciu, asa cum se cuvenea. Ceea ce imi permite acum sa imi exprim o opinie personala. Desigur, intr-un astfel de caz dovedit de plagiat, dezbaterea de opinii pe esenta faptului este desueta. Juridic vorbind, furtul (intelectual) ramane tot furt si este de sanctionat actul in sine si nu cantitatea sau valoarea. Or, discutia trebuie purtata pe acest palier, al furtului. Orice divagatie pentru a crea o perdea de fum ametitoare venita prin dreptul la replica nu face decat sa vorbeasca, din nou, sugestiv, despre caracterul d-nei secretar stiintific. Chiar nu cred ca era locul in acest raspuns la invocarea tututor corifeilor Scolii Ardelene transformata apoi intr-o publicitate facuta cartii incriminate, trecand la o nota de subsol (aici unde nu era cazul!) problema de fond. Laura Stanciu dovedeste lipsa de inspiratie. Cat priveste insa aspiratiile domniei sale, ele par neatinse. Pacat de imaginea proasta aruncata asupra unui intreg colectiv de istorici albaiulieni. Reactiile unora aruncati acum in derizoriu deja au venit. Altele ale „camarilei” doamnei se vor face auzite doar pe la colturile „academice” asteptand ca totul sa se ingroape, ca … de, corb la corb nu scoate ochii… ci asteapta, cu rabdare, de pe stanca pe care s-a cocotat sa coboare doar pentru a mai devora din rivalii sai de plai mioritic… La lumina festilei anemice ce mai razbate din veacul luminilor ar fi bine, totusi, sa isi ia zborul pana nu se intuneca de tot. Altminteri, va trebui sa coboare stanca cu stanca, bajbaind, fara nici macar aplauzele confratilor sai.
Da, am auzit si eu de varianta trei ani suspendare de a mai candida pe functii. Adica ce de fapt? Pentru ce sa mai candideze cand e al cincelea om din universitate ca functie, imediat dupa rector si cei 3 prorectori? E un fel de prim-ministru, pe ce functie sa candideze? Rector? E prea devreme, e inca prea tanara, asa ca asta se va intampla eventual la urmatorul mandat. Am impresia ca mandatele expira exact cand ii va expira ei perioada de suspendare! Deci despre ce vorbim? Va sta 3 ani pe sporuri ca si pana acum, leafa grasa, responsabilitati „stiintifice”. Doamna Laura Stanciu, dati-va demisia! O sa cresteti in ochii multora. Nici munca la mall, cum spunea cineva, nu este rusinoasa! Dar cum sa primeasca secretarul STIINTIFIC aceeasi pedeapsa pentru plagiat cum a primit un biet profesoras, fara functie de conducere, care si-a dat jos bracinarul la un chef privat, ajungand apoi pe youtube, acolo unde in fapt existam cu totii? Va mai amintiti acel scandal? Un om care a baut si el o bere in plus si s-a simtit bine intr-un mediu privat (avand ghinionul sa fie filmat de niste „binevoitori” si urcat pe youtube) primeste aceeasi pedeapsa ca omul care reprezinta intaia voce stiintifica a institutiei si se face vinovat de plagiatura!
Aceasta este unitatea unica cu care opereaza rectorul universitatii? Inteleg ca e balbait, dar nici sa repete aceeasi sanctiune indiferent de fapta!
Am mai citit argumente de genul: am ratacit fisele, am omis notarea surselor, erori de prelucrare. A devenit o practica justificativa!!!
In lumina celor dezvaluite vizavi de cazul Laurei Stanciu, cred ca „mingea” se afla in acest moment in terenul conducerii Univ. 1 Decembrie 1918. Daca nu se va lua nicio masura demna de a fi un exemplu pentru lumea academica romaneasca, atunci sus-numita universitate s-a compromis definitiv. Dupa cum decurg insa lucrurile, dupa lipsa de reactie oficiala a conducerii universitatii cred ca se incearca musamalizarea, minimalizarea acestui scandal. Rectorul universitatii a mentionat intr-un ziar local o eventuala pedepsa de doar trei ani de suspendare a dreptului d-nei Stanciu de a-si mai depune dosarul pentru vreo functie . Usoara pedeapsa pentru furt! Oare cei de la conducerea universitatii albaiuliene n-au auzit de demitere(din functia, culmea!,de secretar stiintific al universitatii), degradare, desfacerea contractului de munca sau alte asemenea? E adevarat, toata lumea are dreptul la prezumtia de nevinovatie, dar in cazul Laurei Stanciu vinovatia a fost probata mult prea evident de catre domnul Ghitta.
Replica Laurei Stanciu, in stilul dumneaei caracteristic, este doar vorbarie fara contiunut, „praf in ochi”, se vrea o demonstratie stiintifica a calitatatilor sale deosebite ca om de stiinta si ca om. Doar ca de data asta, fiind prinsa evident cu ” mata in sac”, doamna nu mai da dovada si de aroganta si atitudine atotstiutoare, asa cum are „preabunul” obicei.
Ca absolventa a universitatii din Alba Iulia, consider lipsa de reactie a conducerii acesteia o ofensa adusa tuturor absolventilor de buna credinta ai acestei institutii.
Doamna Stanciu ati primit exact ceea ce meritati! Lipsa de fair-play, atitudinile intrigante, sforariile, ambitia dincolo de orice respectare a unor norme morale, lipsa de omenie si aroganta dvs. dovedita de atatea ori fata de studenti isi au in acest scandal razbunarea cea mai dulce!
Am citit ambele articole si cred ca e foarte clar…
domnule istoric albaiulian, nu a pomenit nimeni de arderea cartilor pe rug. ceeea ce cer majoritatea comentatorilor la aceste articole este pedepsirea nesimtirii si a furtului. Sigur, informatiile inedite din carte – daca exista – reprezinta o contributie de respectat. Altfel, intrebarea se poate si intoarce: daca plagiatul este mic cantitativ, ce facem, validam autorul doar pt ca pe linga copiere a mai practicat si rezumare?
Si da, orice paragraf reprodus cvasi-integral fara citarea autorului si a lucrarii din care face parte este plagiat.
strategie isteata dar nedemna de un cadru universitar: 3 sferturi din dreptul la replica este consumat cu rezumatul lucrarii despre scoala ardeleana. Pai d-na Stanciu, problema ridicata de d-l Ghitta nu este validitatea argumentelor si analizelor dumneavostra despre Petru Maior et co, ci aceea a folosirii muncii altora fara a-i cita, forma de respect elementar fata de efortul lor. Aici era buba si aici trebuia raspuns. Degeaba o scaldati cu ionformatia adusa din arhive si biblioteci, e culmea sa va prevalarti de asa ceva: pai asta e unul din scopurile cartilor dde istorie, ce ati fi vrut sa plagiati total?
Daca nu se ajunge la demitere Facultatea de la Alba-Iulia, este compromisa (desi in opinia mea nici nu ar fi trebuit infiintata).
Cu riscul de a va sacai, eu nu pot fi de acord ca 2=200. M-am convins ca e vorba de plagiat, nici nu aveam indoieli mari, dar am astept sa aud si argumentele Laurei Stanciu (neconvingatoare). Insa cat anume din cuprinsul lucrarii e plagiat nu mai stiu. Din perspectiva stabilirii termenului cu care operam, „plagiat” adica, nu trebuie sa stiu doza, ok, nu conteaza ca e mare sau mic, intentionat sau neintentionat. Indiferent de dozaj, tot infractiune e, tot plagiat, tot sanctiune se impune, de acord, dar ce sanctiune? Ce facem cu cartea, o aruncam la gunoi? Daca ea are si parti bune nu comitem o greseala stigmatizand-o in ansamblul ei ca plagiat? Daca Einstein isi insusea fraudulos doua formule pentru a ajunge la formula relativitatii ce faceam? Aruncam totul pe foc? Dupa cum imi miros mie lucrurile, Laura Stanciu are o metoda gresita de lucru si nu constientizeaza rolul referintelor, la fel cum imagineaza altfel decat noi ceilalti modul de redactare al unui text. Surprinzator poate, dar ma gandesc ca erorile domniei sale s-ar putea sa nu fie intentionate, chiar daca asta nu o scuza de eticheta de plagiat, iar ma vad nevoit sa o repet. Posibil ca doamna Stanciu sa nu fi inteles pana acum, in ciuda statutului de conferentiar, ca pentru a scrie o propozitie intr-un text propriu trebuie sa formulezi subiectul si predicatul in chip original sau sa trimiti la sursa atunci cand le preiei din alta parte.
In fine, va rog doar sa luam lucrurile cu precautie! Daca intram cu bocancii in problema, simplificand, minimalizand, luand totul grosso-modo si dand cu barda, riscam sa ne raliem exact modului in care Laura Stanciu isi compune textele.
Stimata doamna, felicitari! Sunteti un exemplu graitor pentru ceea ce inseamna verficalitate! Nu stiti ca orice ati face, trebuie sa va mentineti coloana vertebrala dreapta? Ea va ajuta sa mergeti! De fapt…da bine si taratul uneori
Daca dna Stanciu a plagiat 2 pagini sau 200, e la fel de grav. Tot infractiune se cheama. Asemenea specimene nu au ce cauta in sistemul universitar. Daca tot e sa se faca reduceri de personal ale bugetarilor, sa se inceapa cu trecerea in somaj a acestor infractori!
Stimata domnisoara Stanciu, asteptam cu interes dreptul dumneavoastra la replica, dar lecturarea textului nu mi-a oferit niciun raspuns la acuzatia de plagiat (dovedit). Trei lucruri am desprins din ce am citit:
Primo- plagiatul se datoreaza unor greseli de fisare a notelor de lectura, sau ma rog, de organizare a acestora. Aceasta scuza nu prea sta in picioare, deoarece toti cei care in viata lor au fisat o carte, in scop stiintific-informational, nu au copiat textele 1/1, ci au desprins pur si simplu ideile care-i intersau, uzitand de un limbaj propriu, sau in cel mai rau caz au recurs la rezumate de tip regest. De ce doamne sa faci munca de copist? Ia o gramada de timp si nu te ajuta cu nimic. Eu cred ca mai degraba, in ceea ce priveste sursele edite, s-au folosit multe copii xerox sau volume aflate in biblioteca personala a autoarei. Din comoditate si observand ca nimeni nu s-a sesizat pana in acel moment (legat de celelalte lucrari), Laura Stanciu nu a mai prelucrat acel material, l-a preluat pur si simplu, ca doar vorba romanului: „merge si asa”. Si cum o lucare cu prea multe ghilimele, ibidem si apud risca sa fie catalogata ca fiind lipsita de originalitate, domnisoara in cauza „a uitat” sa faca notificarile de rigoare. Asa a iesit pe piata culturala „marea sinteza” a iluminismului. Bravos natiune !
Secundo- problema devoalata de Ovidiu Ghitta nu este una majora, de fond ci doar una minora, de forma, asa ca ce atata scandal. Pai daca plagiatul EVIDENT, care n-are cum sa fie o greseala involuntara, nu este o problema de fond, atunci inseamna ca nimeni n-a inteles nimic in lumea asta si trebuie sa mergem cu totii la culcare. Problema de fond in cazul de fata e pur si simplu furtul. Cand preiei ideile cuiva, fara sa-l citezi si-n plus nici macar nu te mai obosesti sa le imbraci in alta forma, ci le scoti in fata foarte natural ca si cum ar fi ale tale, asta cum se numeste? Adica daca eu copiez Dialogurile, si-n loc de Platon pun pe coperta Varga, e doar o mica problema de forma, nu?
Terzio- trebuie sa stim de unde a aparut necesitatea acestei sinteze, cum a aparut ea si ce inseamna Scoala Ardeleana. Toate acestea ocupa doua treimi din text si daca ar fi o prezentare de carte s-ar potrivi perfect. Nu inteleg ce rost avea toata poliloghia aceasta, aici, in acest drept la replica. E o abureala menita sa confere greutate stiintifica acolo unde nu-i cazul. N-are sens sa ne pierdem in ideile lui Maior si Sincai, cand aici e vorba de plagiat si de textul original care pus langa cel al domnisoarei Stanciu, da ceea ce-am vazut cu totii.
O greseala trebuie asumata asa cum este ea si nu imbracata in glazura de ciocolata.
Redactia publica astfel de replici ca si cum ar fi vorba de o dezbatere de opinii. Dar la plagiat n’ai ce sa dezbati. Daca venea autoarea cu contrargumente la obiect, as fi inteles. Dar nu vine.
„Continutul catorva fise si-a pierdut identitatea si sursele” (altfel spus: mi-am uitat caietul acasa);
„o greseala pe care mi-o asum in totalitate, si nu am sa polemizez pe marginea ei” (normal, sa iesim repede din zona nisipurilor miscatoare si sa vorbim despre avioane si carabusi); „se pare ca am deranjat atat de tare” (e lumea rea si eu sunt victima);
„numeroasele informatii pe care le aduc in lucrare” (nu se indoieste nimeni, aveam cu totii o foame nebuna, o nevoie viscerala, atavica, de o reperiodizare a Scolii Ardelene si de evidentierea filtrelor interpretative ale lui Petru Maior, dar nu asta e subiectul central al discutiei);
„nu justifica ironia dura” (suntem sensibili, au buba!).
Nu le-am nimerit la fix, dar au castigat cei care au pariat pe prima cota din cele de alaltaieri.
Domnule Ovidiu Ghitta, nu va lasati, mergeti pana la capat cu demascarea acestei impostoare care de ani de zile fura din cartile altora, pentru ca mai apoi sa se laude cu „realizarile” ei.
Poate ca mult asteptata reforma a invatamantului superior va incepe cu demiterea Laurei Stanciu, aceasta universitara inchipuita care, culmea, este secretar stiintific al Univ. din Alba Iulia, ba chiar avand si salariu de merit.
Doamna Stanciu, prin acest drept la replica ati dovedit inca o data ca sunteti o persoana fara pic de demnitate. In loc sa recunoasteti ca ati furat, o scaldati cu Iluminismul, Petru Maior, Gheorghe Sincai s.a. Replica dumneavoastra este palida si nu a convins pe nimeni.
Doamna Stanciu, in toata activitatea dvs. ati dovedit ca sunteti un cameleon desavarsit, ati dus machiavelismul la limita perfectiunii si ati savarsit numai lucruri marsave. Acum s-a dovedit ca furati din cartile altora. Dovediti macar o data ca aveti un pic de demnitate si dati-va demisia si, poate ca asa o sa fiti iertata.