Dreptate fără politică?

Relaţia dintre dreptate (cu tot corolarul ei instituţional) şi politică se află – mai mult sau mai puţin artificial – în centrul dezbaterii publice româneşti. Totul pare să se reducă la o întrebare esenţială: „Poate fi justiţia (cu referire la justiţia instituţionalizată) independentă în România?“. Politica românească pare să fie privită, inclusiv în abordarea unora de la DJ Justice, ca o stavilă în calea dreptăţii. Dar, poate exista dreptate (principială sau instituţionalizată) în afara politicii? Să fie acest Fiat justitia et pereat mundus! (Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea!) – sub semnul căruia unii ar dori să pună lupta politică românească – un obiectiv realizabil? Nenumăratele procese cu ecouri politice şi finaluri de breaking news, de la condamnarea lui Adrian Năstase pînă la cea mai recentă condamnare (nu, încă?, definitivă) a lui Relu Fenechiu, trecînd prin episodul Gigi Becali, par să indice că dreptatea a înfrînt politica. Se face astfel „Dreptatea“! Aparent, la noi, justiţia ar funcţiona doar dacă politicienii sînt condamnaţi. În cazul acestora, dar mai nou şi în cazul altor categorii (vezi elevii de la Liceul „Dimitrie Bolintineanu“, de exemplu) prezumţia de nevinovăţie nu mai funcţionează. Suspiciunea generalizată, semn al unei neîncrederi în natura „bună“ […]