Dreptul de proprietate. Al Statului, nu al Antenei 3

  • Recomandă articolul
Mă întreb: oare atunci cînd autoarea celei mai importante serii documentare dedicate torturării şi uciderii unor importanţi oameni politici, intelectuali, artişti, opozanţi ideologici ai dictaturii compară cu toate aceste crime staliniste confiscarea unei clădiri obţinute prin abuz, nu are ea deloc senzaţia propriului abuz asupra memoriei? N-are nimeni nici un fel de conştiinţă a faptului că astfel de paralele sînt un afront adus chiar celor consideraţi martiri?   Cu nici o lună înaintea deciziei de confiscare specială, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, asupra averii lui Dan Voiculescu, Muzeul Naţional al Literaturii Române de pe Bd. Dacia era evacuat în urma retrocedării clădirii către urmaşii proprietarilor dinainte de 1948 – retrocedarea fiind în sine o recunoaştere a abuzului prin care ea a fost obţinută. De ani de zile, sute de oameni, chiriaşi legali ai statului, sînt aruncaţi în stradă, fără a li se respecta drepturile legale privitoare la locuire, în urma avalanşei de retrocedări care au devenit un fel de sport naţional cu nuanţe adeseori dubioase. Un sat întreg, inclusiv cimitirul, a fost retrocedat în zona Aradului. Eu una n-am văzut mii de oameni ieşind în stradă să denunţe cenzura şi încălcarea unor drepturi sacrosancte în nici unul dintre aceste […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.