E sau nu e posibilă o reformă în cinematografia română?

Domnule ministru Theodor Paleologu,   Subsemnatul Valerian Sava recurg la calea unei scrisori deschise, din primul moment al instalării dumneavoastră ca ministru al Culturii, adresîndu-vă felicitările şi urările cuvenite, pentru învestitură şi cu prilejul Anului Nou, avînd eu totodată două motivaţii aparte pentru acest demers precipitat. Mai întîi, la fel am procedat, chiar dacă pe căi diferite, la începutul mandatelor predecesorilor dumneavoastră de după anul 2000. În speţă, de cînd şi-a anunţat apariţia, în condiţii dramatice, Noul Val de realizatori din cinematografia română (excepţie a făcut ocupantul scaunului de ministru al Culturii care a întrerupt mandatul doamnei Mona Muscă în 2005, şi era prea evident că nu merita un atare demers).   Al doilea motiv este mai imperios. Am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe regretatul dumneavoastră părinte, Alexandru Paleologu, încă din anii Clubului criticii de la fostul ACIN, unde, ca şi alţi intelectuali de elită care ne-au onorat invitaţia, precum un Andrei Pleşu, tatăl dumneavoastră „a contribuit la“… suspendarea de către complicii culturnicilor a acelei instanţe a nonconformiştilor din anii ’70-’80. N-a fost o cunoştinţă întîmplătoare, de vreme ce, în 1999, Alexandru Paleologu a scris ampla notă de pe coperta ultimă a Istoriei critice a filmului românesc contemporan (1), […]