Efectul efectului surpriză

  • Recomandă articolul
Deși în după amiaza zilei de 10 iulie Curtea Constituțională a pus punct unei săptămîni nebune, cum nu mai cunoscuse România de la începutul tumultoasei sale tranziții, suspansul politic continuă. Însă comparația cu trepidanții ani 1990-1992 – care au lăsat sechele ce pot doar parțial explica riscanta, dar și mobilizatoarea referire la mineriade – este doar un instrument propagandistic folosit într-un război care a trezit populația din amorțire. După iarna indignării și votul din 10 iunie de la alegerile locale, momente ce au contrazis stereotipul dezinteresului față de politică, suspendarea președintelui a făcut din nou ratinguri pe care doar divertismentul le atingea nu cu multă vreme în urmă.   Va urma, pe 29 iulie, un referendum de revocare în fața căruia Traian Băsescu pleacă cu un dezavantaj relativ (o intenție de vot favorabilă demiterii între 60% și 65%, la o prezență la vot declarată între 70% și 80% – date prezentate în două sondaje, CSCI și IMAS, realizate imediat după suspendarea lui Traian Băsescu), pe care nu l-ar putea compensa decît prin demobilizarea electoratului. Așa că singura șansă a lui Traian Băsescu de a rămîne președinte este să convingă alegătorii să nu participe la referendumul din 29 iulie. Și, cum […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.