Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ei, şi ce?
- 15-08-2012
- Nr. 637
-
Alexandru MATEI
- Actualitate
- 6 Comentarii
Şi eu tindeam să am aceeaşi reacţie: să plîng după TVR Cultural, care se va desfiinţa, dimpreună cu TVR 3 şi TVR Info. O face deja Bogdan Ghiu pe criticAtac (textul integral aici), şi sînt sigur că-l vor repeta foarte mulţi. Dar de data asta nu sînt de acord cu eseistul. În ultimii ani, TVR s-a extins. TVR1, TVR2, TVR3, TVR Info, TVR Cultural şi TVR Internaţional. Asta în condiţiile în care instituţia are datorii mari şi conducere politică. Adică nu-şi poate pune la punct o strategie pe termen lung, pentru că se schimbă puterea şi alţi oameni vin la pupitru. În condiţiile în care nu-şi plăteşte oamenii mai bine decît televiziunile private, în condiţiile în care nu prea dă vedete, nu lansează formate, nu cumpără formate noi, nu are culoare. Nu e nici măcar vulgară, nu e isterică. E decentă. E drept, difuzează filme bune (doar că azi un film e foarte simplu de accesat, ca să spun aşa), uneori documentare remarcabile, e foarte bine. Dar e puţin pentru vreo 100 de ore de emisie pe zi. TVR a suferit un şoc de deprofesionalizare din anii 1970 încoace, din care n-a ieşit niciodată. Din 1968 în 1989, TVR a […]
mai bine sa revina cultura (pe usa din fata) la cele doua posturi TVR, un post de nisa – pe deasupra receptionat doar de o minoritate în Romania – nu e o solutie viabila.
Va multumesc pentru raspunsul elaborat. Am scris un pamflet, mai degraba, acum, dar voi reveni cu un articol mai detaliat.
Trebuie sa spun ca nu sunt adeptul compromisului in televiziune, dar prin asta nu inteleg ca sunt adeptul ideii de cultura inalta difuzata ca singura forma de „cultura” la televiziune. eu cred ca e emisiune trebuie sa fie bine realizată, indiferent ce difuzează, inclusiv manele (adevărate). despre ARTE, e greu de vorbit acum, pe blog, dar acolo existau seri tematice care faceau programele postului foarte interesante. e drept, nu l-am mai urmarit demult.
desigur, cred ca un post tv care unde sa apara si artisti, nu doar vedete si politicieni, este necesar. dar depinde cum apar ei.
Cu bine,
Alexandru
Mult nimic scris, in nota mestecata de atatia snobi (adevaratii snobi ai zilelor noastre, in sensul definitoriu al cuvantului). Sa inteleg din cel de-al doilea paragraf ca sustineti revirimentul economic al TVR, prin introducerea in program a „vulgarului” si „istericului” pentru a umple cele 100 de ore de emisie si a se adresa publicului larg(dar ingust)? Oricum, imi este clar ca sunteti un adept al compromisului in televiziune. Nu vad insa legatura intre subiectele culturale emise pe o televiziune publica, subventionata de stat, care are in atributie sprijinirea mediului cultural, fara a urmari profitul financiar, pe termen scurt si sustenabilitatea financiara obtinuta din rating.
Propuneti aici, coborarea nivelului elitist al Tvr (cultural…presupun); va rog sa-mi spuneti si mie, privitor neintelectual, la ce emisiuni va referiti? Citind articolul, imi dau seama ca am trecut repede peste emisiunile urmarite, convins in sinea mea – gresit, se pare – ca sunt articulate, in mare parte bine-filmate si mai ales cu continut accesibil pentru un telespectator cu un nivel cultural de baza.
Mentionarea ARTE (pe care nu l-am vizionat) este facuta in articolele de suport al activitatii postului. Faptul ca preluati, facil, neargumentat comparatia, scade si mai mult valoarea continutului articolului. Asta pentru ca nu ne descrieti: ce are ARTE in plus, calitativ, tematic, tehnic?
Daca va limitati la o critica a evolutiei emisiunilor TVR, incepand cu anii ’60 (pe care eu, de exemplu nu le stiam) si excludeati cliseele pe care le-am tot citit in articole pe blog sau comentarii, ar fi fost mai bine.
Inchei prin a mentiona ca am ajuns sa citesc articolele de pe observatorucultural.ro in urma emisunii „Literatura de azi” in care a fost invitat eseisitul (si dl Prof. dr., pe alocuri) Liviu Ornea.
Ce-i drept, nu-i pacat; aveti si dv.dreptate, ca de cateva ori m-a iritat fortarea de nota a imaginii care submina protagonistii, subiectul si atentia telespectatorului; tinea prea mult sa ma impresioneze cu miscarea imaginii, cu efecte speciale, de-mi pierdeam rabdarea si – obosit de un traveling inutil – schimbam postul
Da, titlul e de doi bani. dar e si el o aluzie culturala de consum…
La un articol bine documentat, convingator si bine argumentat, un titlu de…2 lei. Zau, merita unul mai bun.