Epoca Marilor Puteri

Vara aceasta, Olimpiada de la Beijing n-a mai fost unicul punct de atracţie al mass-mediei şi al opiniei publice. Acestea şi-au întors privirea spre Tibilisi. Prima Olimpiadă care a avut loc în China şi de pe urma căreia ţara-gazdă a ieşit foarte mult în faţă trebuia să deschidă simbolic o nouă epocă, în care imperiul chinez s-ar fi afirmat ca viitoare mare putere mondială. Cu toate acestea, impresia lăsată de această perioadă este puţin diferită: nu trăim zorii unui secol chinez sau american, dar nici tatonările vreunei alte mari puteri hegemonice. Era care se deschide este aceea a revenirii Marilor Puteri, dar şi a rivalităţilor dintre acestea, ca prim motor al relaţiilor internaţionale. Criza ruso-georgiană, care a provocat o creştere a tensiunilor dintre Statele Unite şi Rusia, pare să fie prima dintr-un lung şir de fricţiuni, într-o lume în care o putere nu va mai fi capabilă să ordoneze, de una singură, relaţiile internaţionale.   Pentru moment, ar fi prezumţios dacă am numi dinainte învingătorul sau învingătorii incontestabili ai acestor confruntări derulate recent, şi asta în pofida tuturor afirmaţiilor care au putut fi făcute de la sfîrşitul Războiului Rece încoace. China, ridicată pripit la rangul de nouă superputere, imediat ce […]