(E)scatologii milenariste

Elena VLADAREANU europa.zece cintece funerare Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005, 72 p. Dan SOCIU Cintece eXcesive Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005, 78 p. Majoritatea gruparilor postdecembriste care si-au facut un titlu de glorie din contestarea optzecismului au aceeasi bête noire: poezia lui Mircea Cartarescu. De la Marin Mincu – care nu a obosit niciodata sa vada in autorul Levantului un artizan minor – pina la cea mai mare parte a criticilor ardeleni (ontologizanti si gravi, structural ostili „miticismului“ estetizant si balcanic…), trecind prin promiscuitatea fitoasa a „nouazecismului“ pe care Dan Silviu-Boerescu s-a straduit sa-l teoretizeze, prin punk-ismul brechtian al tinerilor din „grupul de la Brasov“ si pina la falanga mizerabilismului „douamiist“ (cu tinerii lui avocati), mai toti s-au definit polemic in raport cu ea. Ceea ce pare sa-i fi deranjat cel mai rau pe contestatari este, ma tem, frumusetea vizionara, enciclopedismul estetic cu deschidere metafizica, farmecul, tandretea si cordialitatea poeziei lui Cartarescu. Nimic bataios, nimic protestatar, nimic naturalist… Poezia cartaresciana a ajuns sa fie privita astfel ca un val sclipitor aruncat peste mizeria hida a lumii, peste realitatea cruda si peste adevarurile dureroase ale vietii oamenilor de rind: fara atitudine etica, fara incrincenare viscerala, fara nerv contestatar, doar cu farmec […]