ESEU. Alexandru GEORGE, Alte intilniri

Alexandru GEORGE Alte intilniri Cartea Romaneasca, Colectia „Eseuri/Critica“, Bucuresti, 2000, 310 p., f.p. Pentru Alexandru George critica este o activitate „vie, bazata pe libertatea cuvintului si pe cea de constiinta“ (p. 182). Are o incredere aparte in spiritul critic, o facultate „care se naste din sine, se justifica prin sine“ si presupune „riscul verificarii gustului si inteligentei“. Numai ca asupra acestuia planeaza, cum demonstreaza autorul eseurilor, umbre mai vechi si mai noi. Inainte de 1989 se produsese o „deviere spre comentariu“, spre ceea ce se chema atunci, dupa titlul unei colectii, „sinteze“. Asta n-ar fi tocmai rau, insa constructiile de felul acesta – Alexandru George respinge chiar orientarile spre structuralism, hermeneutica, semiologie – duceau la abaterea criticii curente de la luciditatea maxima (p. 9-10). Astfel, unul dintre intelectualii care mai cred in „eliberarea din ’89“ (din ce in ce mai putini, cum remarca intr-un provocator articol recent G.M. Tamás) ne propune „intilnirile“ cu aerul tare, uneori necrutator sau circotas al disocierilor, al clarificarii inadvertentelor, de la cele logice, istorice, pina la simple nepotriviri de titlu. Printre disocierile pertinente si care au scapat, din pacate, multora se afla: prudenta necesara in verificarea „documentelor“ din perioada comunista; impletirea strinsa dintre fascism si […]