ESEU. Marius IOSIF, Tragedie si haiku

Marius IOSIF Tragedie si haiku Editura Paralela 45, Ccolectia „’80“, Seria „Eseuri“, 1999, 128 p., 16000 lei „Nici pentru autorul acestor pagini alaturarea tragediei si a haiku-ului nu a fost mai putin insolita decit pentru cititorul lor. Originea acestei alaturari sta in intimplarea ce a facut ca, dupa o lunga perioada de apropiere de haiku si de spiritualitatea extrem-orientala, sa recitesc Antigona“. Cu aceasta marturisire extrem de sincera incepe cartea lui Marius Iosif, Tragedie si haiku. Hazardul lecturii a generat un eseu – o declaratie simpatica prin care autorul ne intra pe sub piele. Din pacate, simpatia nu va dura mult. Primul capitol ii este dedicat lui Nichita Stanescu. Autorul isi formuleaza clar ipoteza de la care porneste: „Constantin Noica afirma ca «doar prin filosofie iesi din teorie», dar si prin poezie se poate regasi realitatea, si asta poate pentru ca poezia – si la Nichita Stanescu se vadeste cu prisosinta – incepe sa fie, asa cum era la greci si asa cum e normal sa fie, una cu filosofia“. O astfel de perspectiva desueta taie orice avint eseistic: studiul despre poetul saizecist esueaza, ca multe altele, in incercari de intelegere a „filosofiei“ poetului etc. Iar apropierea de „spiritul haiku-ului“, […]