„Eu nu plec“
Vladimir Ghika – Dosar de existenţă
- 24-09-2010
- Nr. 543
-
Mirela VIŞAN
- Actualitate
- 2 Comentarii
Joi, 16 septembrie, începînd cu ora 18.00, la Institutul Cultural Român din Bucureşti a avut loc Colocviul Internaţional Vladimir Ghika – Dosar de existenţă. Acest eveniment dedicat personalităţii Monseniorului Ghika a fost organizat de Institutul Cultural Român în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti şi cu Institutul Italian de Cultură „Vitto Grasso“. Dosarul biografiei exemplare a Monseniorului – în curs de elaborare pentru a fi înaintat Vaticanului – cuprinde tot mai multe dovezi care sprijină beatificarea Sa. Preasfinţia Sa Ioan Robu, arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti, a luat primul cuvîntul şi a coordonat întreaga dezbatere. Începîndu-şi discursul cu un citat al Sfîntului Ioan al Crucii din Urcarea muntelui Carmel („cel care doreşte pentru sine martiriul vrea în sufletul său nu un anumit fel de moarte, ci să-l preamărească pe Dumnezeu prin martiriu şi să-i mărturisească iubirea sa ca martir“), ÎPS Ioan Robu a propus ca temă pentru acest simpozion martiriul Monseniorului Vladimir Ghika. Cine vrea martiriul, a continuat arhiepiscopul, nu vrea o anumită moarte, ci vrea să mărturisească iubirea pe care i-o poartă lui Hristos, iubire care este exerciţiul şi coroana martiriului. Vladimir Ghika a dorit şi el martiriul. În anii ’26-’27, la sfîrşitul unei liturghii, acesta afirma: „Mă stăpînesc gîndul […]
Suntem rapusi de orgolii, de frica de coerenta si de a crede in Cineva. Suntem rapusi de superficialitatea vremii. Vladimir Ghika, un model, un punct de referinta despre cum trebuie sa stim a pretui valoarea coerentei taria credintei. Se vorbeste mult despre Soljenitin, insa noi l-am avut pe Ghika, pe Iuliu Hossu si altii impreuna cu ei, corola martirilor. Un simpozion cu un puternic ecou in mediile intelectuale italiene a fost organizat si de Ambasada Romaniei la Roma in urma cu un an. A participat Rocco Buttiglione, vicepresedintele Camerei Deputatilor a Parlametului italian, comunitatea Sant’Egidio si altii. Memoria personalitatilor precum Vladimir Ghika este antimisul istoriei poporului roman.
O insemnare despre un sfint in timpul vietii pamintesti, despre un candidat quasi cert la cinstea altarelor in eternitate si care, in mod graitor , daca stirneste un minim interes, nu stirneste si dorinta de co-participare prin comentariu. Moseniorul Ghika, un real motiv de a fi invidiati pe meleaguri unde samintsa de sfintenie s-a cam pierdut in vremile (relativ) recente; si totusi, facem cumva sa aruncam insine asupra noastra o lumina de nevrednicie (formulez asa in nadejdea ca partea de lumina ne va rascumpara din nevrednicie), ne voind a lasa sa se nasca in noi, in goana dupa derizoriu, un minim interes pentru pomul cu roade de sfintenie crescut in batatura noastra. Cu noi defileaza Cerul… Daca intereseaza pe cineva, exista un sit web (vladimirghika.ro) cu amanunte, nu putine fascinante.