„Eu, supremul“ Ion Iliescu, tatuc „pe viata“

Ultimele declaratii ale fostului presedinte Ion Iliescu, dupa punerea sa sub acuzare pentru mineriada din 13-15 iunie 1990, au fost mai mult decit surprinzatoare, as putea spune chiar socante. Afirmatii de genul „Eu nu pot fi inculpat. Asta ar fi o rusine nationala“ denota o gindire de tip despotic si nu au nimic de-a face cu un comportament cetatenesc, firesc. Izbucnirea lui Ion Iliescu demonstreaza ca, in opinia sa, legea e pentru cei multi si prosti, nu pentru o mare personalitate cum ar fi domnia sa, care nu poate intra in nici un caz sub incidenta legii. Si fostul presedinte explica, luind-o de la descalecatul dintii, cum s-a nevoit el zi si noapte a cladi democratia romaneasca, cum s-a ostenit el pentru tarisoara noastra, nerecunoscatoare in final. Asa ca, in calitate de tatuc „pe viata“, de fauritor al noii democratii, ii poate dojeni si rusina pe toti cei care se incumeta sa-l acuze in vreun fel. Poza aceasta de parinte al natiei ar fi trebuit – nu-i asa? – sa faca sa vibreze coarda noastra nationalista. Un santaj sentimental, bazat pe o ecuatie simpla, pe o identificare primara: Iliescu egal Romania, care tradeaza mai mult decit o simpla suficienta, tradeaza […]