Eureka!

Inainte de toate, va datorez o marturisire, o confesiune poate mai aparte, dar sincera. De cind m-am urcat in avion ca sa vin la Stockholm pentru primirea Premiului Nobel pentru literatura pe 2002, simt fara incetare in spatele meu privirea sfredelitoare a unui observator de neclintit; iar in acest moment solemn, care ma plaseaza brusc in centrul atentiei publice, tind sa ma identific mai degraba cu acest observator glacial, decit cu scriitorul devenit cunoscut si citit de pe o zi pe alta in toata lumea. Si pot doar sa sper ca alocutiunea pe care mi-e dat s-o rostesc cu aceasta ocazie onoranta ma va ajuta sa clarific aceasta dualitate, adica sa unific in sfirsit aceste doua persoane care traiesc inlauntrul meu. Deocamdata, nu inteleg deplin nici eu insumi in ce consta aporia care s-a instaurat pe planul sentimentelor mele intre aceasta distinctie inalta si opera, respectiv viata mea. Poate am trait prea mult timp in dictatura, intr-un mediu spiritual potrivnic si fara de speranta strain, care m-a impiedicat sa dobindesc oaresice constiinta literara: pur si simplu nu a meritat sa-mi bat capul cu acest lucru. In plus, din toate partile mi s-a confirmat ca ceea ce ma preocupa, asa-numita „tema“ […]