EVADĂRI DIN BIBLIOTECĂ. La Balcic

Ofensiva turismului pe litoralul bulgar al Mării Negre a scos din anonimat o salbă de aşezări impuse, în ultimii 30-40 de ani, atenţiei internaţionale: Albena, Nisipurile de Aur, Constantin şi Elena, Nesebar, Burgaz, mai nou Sozopol ş.a. Afluenţei lor estivale în plină expansiune i se adaugă prestigiosul Balcic, beneficiarul unei aure istorice de cînd Regina Maria a României a ales localitatea pentru un cuib preferenţial de relaxare şi meditaţie. Amenajările concepute după gustul său aristocratic au creat o atmosferă de vrajă cristalizată în jurul unui elegant palat, de reduse dimensiuni, o capelă discretă, ca şi evlavia religioasă a Majestăţii Sale, un spaţiu decorativ destinat rezervaţiei botanice, celebre prin colecţia de cactuşi şi felurite alte specii rare. Regina trecea la cele veşnice în iulie 1938, fără a se fi bucurat nici zece ani încheiaţi de întreg ansamblul plasat într-un perimetru natural fermecător. Farmecul locului explică suita pictorilor care dădeau năvală aici, dinainte de 1930. Generaţii succesive de artişti ai penelului – de la maeştrii Iser, Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Tonitza pînă la debutanţi precum Margareta Sterian – şi-au făcut veacul la Balcic, găsind aici motive de inspiraţie transpuse în tablouri intrate ferm în muzee şi, implicit, în conştiinţa unui public larg. […]