Evadari din biblioteca. Ofranda Forsythiei

An de an, Forsythia furnizeaza asigurari ca fiesta primaverii e in toi. Nu e ea chiar primul sol al schimbarii anotimpului. Cei dintii mesageri au nume gratioase. Dupa ghioceii din poienile padurilor, vin brindusele, zambilele, narcisele, parca anume pentru a putea fi oferite de 1 Martie, adesea cu sfiala unei prime ofrande intime. Mireasma lor discreta, in general, raspunde culorilor diafane, portocaliu, mov pal spre rozul sters, indecis, pocait. Altfel merg lucrurile cu Forsythia. Peste noapte, aproape, tufele ei explodeaza prin curti, in fata blocurilor mai norocoase, inzestrate cu o cit de ingusta peluza, de o parte si de alta a intrarilor, dar mai ales in parcuri, unde alcatuiesc boschete compacte, impunatoare, tocmai potrivite, cu galbenul lor intens, ca sa capteze privirile, de la distanta. Cheama, cu aer jovial, la curajoasa deschidere a sufletelor, dornice sa evadeze din inchistarea zilelor mohorite, opace, marcate inca de incertitudinile unei ierni ce nu se lasa dusa. Da buzna, intr-un fel de alai solar, fara sa-i pese ca ar putea sa para frivola navala asta intempestiva. Sa fie graba necugetata? Raspunsul il ofera magnoliile din vecinatate, concurente redutabile, greu de tinut in friu. A lor este frenezia nici unui protocol preventiv, mestere in a […]