EVADĂRI DIN BIBLIOTECĂ. Uite lupoaica, nu-i lupoaica

Ani şi ani, fusesem obişnuiţi cu prezenţa decorativă, în scuarul pieţei Dorobanţi, a sculpturii concepute să celebreze legenda lupoaicei alăptîndu-i pe Romulus şi Remus, protagoniştii dramaticului episod al fondării Romei. Plasarea în acel loc avea raţiunea sa: la mică distanţă se află chiar strada botezată în memoria urbei de pe malurile Tibrului. Mai puţin raţională a fost fapta celui care a atentat la integritatea micului monument, lipsind soclul cu armături în beton de podoaba evocatoare. Nu mici au fost uimirea cartierului şi furia autorităţilor de resort, trezite într-o dimineaţă fără obiectul de patrimoniu. Degeaba scandalul iscat în presă, în zadar sesizarea poliţiei, nici urmă de făptuitor. Lucrurile păreau lăsate baltă, cînd – la fel de miraculos cum dispăruse – lupoaica şi-a făcut reapariţia. Era exemplarul subtilizat, era vreo copie confecţionată ad-hoc, spre a curma prelungirea amuzamentului cîrcotaş pe seama păţaniei, cine ştie? Oricum, edilii responsabili s-au mobilizat, pătrunşi de sporită  vigilenţă. Decişi să anihileze reeditarea „năzdrăvăniei“, au meditat ce au meditat, socotind nimerit un gest preventiv radical. Astfel, îngrijorările colective încetau odată cu hotărîrea mutării peste noapte a istoricului grup statuar din zona interferenţelor stradale cosmopolite către miezul autohton al urbei, sub veghea mulţimilor de trecători prin Piaţa Romană. Iar ca […]