Examenele elevilor şi examenele profesorilor

În sala în care se desfăşoară proba orală la limba română a examenului de bacalaureat e linişte şi armonie, doamnele sînt tinere şi drăguţe. În mod obişnuit, candidatul spune cîte paragrafe sînt în text şi arată ideea principală din fiecare paragraf, doamnele încuviinţează, mai pun căte o întrebare, fac o glumă şi dau 10. Acum e după-amiază, trecut de ora 5, şi toţi candidaţii care au răspuns au luat nota 10. Lumea e mulţumită. Candidatul care stă să răspundă a extras subiectul 85, adică un fragment dintr-un articol (Post-Postmodernismul), publicat de Eugen Simion în 1998 despre raportul dintre artă şi mass-media. Prima întrebare îi cere candidatului să spună care este perspectiva şi, în conformitate cu distincţia sumară deja acreditată (perspectivă obiectivă şi perspecivă subiectivă), candidatul răspunde că este o perspectivă subiectivă. Doamnei profesoare nu-i place deloc acest răspuns pripit şi, încălcînd metodologia care cere profesorului să nu intevină decît dacă răspunsul este confuz, intervine pe loc şi corectează: e perspectivă obiectivă! Candidatul revine cu precizări, arată că acolo se foloseşte persoana I, că sînt dileme şi opinii, că e un text publicistic. Cu fiecare clipă, doamna îşi pierde răbdarea în faţa acestui candidat neascultator şi îi răspunde cu asprime că […]