Examenul „de maturitate“

Recent încheiatul bacalaureat a suscitat deja numeroase critici şi atacuri violente în mass-media, determinate mai cu seamă de modul scandalos în care au fost fraudate probele scrise sau de aşa-numitele „scurgeri de informaţii“ din preziua probelor orale. În vacarmul obişnuit al unui scandal mediatic, în care nimeni nu mai ascultă pe nimeni şi foarte mulţi îşi dau cu părerea despre lucruri cunoscute relativ superficial, atenţia generală s-a concentrat asupra chestiunilor de suprafaţă, în vreme ce problemele de fond presupuse de o evaluare de nivel naţional au fost trecute sub tăcere sau au fost semnalate fugitiv, într-un context agitat şi confuz, deloc transparent pentru opinia publică. Acesta este şi motivul pentru care am simţit nevoia de a formula, în calitate de filolog, cîteva opinii în legătură cu modul în care au fost concepute şi puse în practică proba orală şi cea scrisă de limba şi literatura română. Este un fapt elementar, pe care îl reamintesc fără a insista, că desele schimbări ale „formatului“ acestui examen naţional (ca să nu mai vorbim de examenul de încheiere a ciclului gimnazial) au produs o inevitabilă instabilitate în sistem, cu efecte nocive pe termen scurt şi lung. Ar fi însă nedrept să nu observ că, […]