Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Excluderea lui Sigmund Freud din Partidul Comunist Francez
Michel Onfray - Freud. Amurgul unui idol
- 12-04-2012
- Nr. 620
-
Horia PĂTRAŞCU
- FILOZOFIE
- 4 Comentarii
Michel Onfray este un autor deja cunoscut cititorului român, traduceri ale cărţilor sale fiind publicate pînă acum la alte două edituri: Nemira (Pîntecele filozofilor. Critica raţiunii dietetice şi Raţiunea gurmandă. Filozofia gustului, ambele publicate în acelaşi an: 2000) şi Polirom (cu o monumentală Contra-istorie a filozofiei în şase volume, 2008-2011). Asumîndu-şi rolul unui gînditor nonconformist şi incomod, Michel Onfray îşi propune să ia în răspăr tot ceea ce a fost consacrat prin girul tradiţiei, al culturii şi al educaţiei oficiale. Mulţi ani profesor în învăţămîntul secundar, opinia lui Michel Onfray referitoare la învăţămîntul universitar (fieful culturii oficiale, canonice) decurge dintr-o luciditate imediat învecinată fierii, victimă directă a conformismului, anchilozei şi lenei intelectuale de care sînt cuprinşi deseori universitarii*, Onfray nu ezită să sesizeze şi să condamne suficienţa cu care aceştia impun programele, listele de autori, criteriile de evaluare, subiectele de examene în conformitate cu un întreg sistem de idei primite de-a gata. Unul dintre autorii canonici impuşi de Universitate via Ministerul Educaţiei ca obiect de studiu la disciplina filozofie este nimeni altul decît… Sigmund Freud. Ideile de-a gata („cărţile poştale“) livrate la pachet odată cu acest nume nu sînt multe, dar sînt fixe. Onfray aminteşte zece dintre ele, nu […]
Cartea lui Onfray este ultima salva din barajul pseudointelectual impotriva lui Freud si impotriva psihologiei dinamice in general. Premisele teoriei freudiene:faptul ca exista un domeniu mental numit inconstient care influenteaza comportamentul constient, ca unul din factorii determinanti ai comportamentului este conflictul dintre valori morale interiorizate si dorinte si solutia conflictului (simptom, vis, lapsus etc.) este o formatie de compromis,ca mecanismele psihice de aparare distorsioneaza realitatea, ca sa numim numai cele mai importante, sunt validate de experienta vietii de zi cu zi. Ceea ce i-au reprosat din totdeauna comunistii lui
Freud este ca teoria lui nega posibilitatea creerii omului de tip nou. Alt motiv pentru dusmanie este ca pe la mijlocul secolului 19 omul era culmea creatiei. Dar am fost detronati: Darwin a demonstrat ca am evoluat din animale, Marx ca suntem prada unor forte economice pe care nu le stapanim, Freud ca nici macar nu suntem rationali. Resentimentul fata de psihanaliza nu e rational: cei care il practica nu ii pot ierta faptul ca psihanaliza a devenit un fenomen intrat in cultura populara. Onfray si altii ca el imi aduc aminte de egipteanul care a vrut sa distruga piramida lui Keops: a carat toata viata piatra, dar rezultatele efortului au fost neglijabile
din contestatar al practicilor dominante în învatamîntul filosofic („filosofia trebuie traita!”), MO a devenit tocmai ceea ce critica acum un deceniu : un om de platou, orbit de propriul succes, care ne serveste peremptoriu propriile teze. textele sale au devenit manifeste pro domo, dupa „impostura” parintilor bisericii, a cartezianismului, a idealistilor germani este acum rîndul psihanalizei, aceasta religie burgheza ce se cere – in fine (dupa cele 3 monoteiste) – desfiintata.
cît despre stîngismul sau, pentru cine-l cunoaste un tant soit peu, e doar unul de fatada…
e prima data cind citesc undeva, poate s-a mai scris, ceea ce intuisem (mai mult decit observasem) despre orientarea spre o anumitadreapta a editurii Humanitas. M-a frapat intre altele sa vad publicata, acum multi ani, o otrava din sec. XIX pe care Dickens n-a recunoscut-o niciodata sub numele lui Dickens…Asta a fost primul semnal.
Se pare ca Onfray e sau era un candidat ideal ca pacient a lui Freud. Pacat ca n-au fost contemporani. Nu stiu cat de incredere a a avut Freud in teoria lui dar stiu ca Jean Jacques Rousseau a declarat cu ironie unei doane care isi crestea copii dupa teoria lui. Jea Jacques si-a abandonat familia si copii! Nu cred ca Freud si-a abandonat pacientii. Faptul ca intrebuinta cocaina insemna ca era in societate selecta a poetilor damnes. (french)