EXCLUSIV. Vinovăţie şi răsplată: cum a motivat justiţia condamnarea lui Vişinescu

Peste cîteva zile, mai exact pe 27 septembrie, Alexandru Vişinescu va împlini 90 de ani. O aniversare mută. În ultimele luni, după condamnarea sa, care l-a transformat într-o premieră naţională, fiind primul şef de puşcărie comunistă judecat şi condamnat pentru crime politice, printr-o sentinţă a justiţiei din România, presa nu s-a mai arătat interesată de viaţa lui. Fostul comandant, cunoscut ca o persoană retrasă, necomunicativă, este probabil resemnat, stă singur în garsoniera sa din centrul Bucureştiului şi aşteaptă indiferent apelul de la Curtea Supremă, care este de presupus că se va judeca pînă la finalul acestui an. Greu de spus ce a fost în mintea sa pe toată perioada procesului. Cel mai des a părut indiferent, rareori coleric şi a păstrat aceeaşi privire rece, de gheaţă, pe toată durata desfăşurării acţiunii în instanţă. Încovoiat şi obosit, cu mîinile tremurînde, şi-a privit aproape nepăsător propria judecată, aşteptînd parcă, fără emoţii, cu gura întredeschisă, şi făcînd uneori scurte comentarii, din banca de lemn a sălii în stil renascentist a Curţii de Apel a Capitalei, finalul destinului său aflat în mîinile unui judecător. Un model de rechizitoriu al crimelor comunismului Probabil, dacă n-ar fi existat campania Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, demarată […]