Exilul fără împărăție
Norman MANEA, Laptele negru
- 19-11-2010
- Nr. 551
-
Bedros HORASANGIAN
- PORTRET
- 2 Comentarii
Sîntem într-un an Albert Camus, un scriitor și un intelectual de primă mînă, al Franței și al lumii. Existența și cărțile lui pe la noi nu fac valuri. Păcat! Și proza – romanele care l-au făcut celebru, Străinul și Ciuma –, și povestirile, minunate, din Fața și reversul sau din Exilul și împărăția, și eseistica de idei, ideologică sau politic angajată, dar și temele/ideile abordate ar putea interesa opinia publică românească, prinsă în false dezbateri intelectuale, livrîndu-i-se polemici ideologice fără relevanță, isterizată de partizanate politice ce nu au nici o legătură cu ideologia sau cu jocul secund al ideilor. Păgubiți sîntem cu toții, nu doar ghetoul cultural, de multe ori automulțumit și suficient sieși. Norman MANEA, Laptele negru, Editura Hasefer, București, 2010, 552 p. Ne-am permis această buclă legată de Albert Camus, pentru că Norman Manea, scriitorul român despre care va fi vorba în următoarele rînduri, prezintă anumite afinități cu ceea ce Raymond Aron numea un spectator angajat. Publicistica și proza lui Norman Manea – și s-a adunat ceva în cîteva decenii – acolo ne-ar conduce. Un spectator activ, lucid, intransigent, consecvent, dincolo de răsucirile propriei biografii și sucirile istoriei căreia i-a fost nu doar un simplu martor. […]
„Resapat” ad-hoc in postura de critic literar, distinsul publicist si romancier B.D. n-a facut neaparat un „gheseft”(cuvintele „ghilimelate -sic- sunt preluate din textul cronicii de mai sus). Straduindu-se sa manuiasca instrumentarul corespunzator analizei profesioniste a unei carti de o factura mai speciala, cum insusi d-nia sa constata, autorul se desprinde cu vizibila dificultate de inertiile indeletnicirii de pamfletar, insistent (si cu vizibil succes) practicata in ultima vreme. A rezultat un destul de convingator tablou al unui scriitor si al uneia din recentele opere ale acestuia, tablou in care insa n-aveau ce cauta nici bombanelile la adresa cinovnicilor si nici a admiratorilor „sans frontieres” ai lui Liiceanu si Patapievici si, cu atat mai putin, a celor cu care dl. B.D.se razboieste permanent, Basescu si Boc (cum de-a uitat-o oare pe E. Udrea ?!). Nu acestea din urma, il asigur pe autor, dau articolului consacrat lui Norman Manea sarea si piperul cu care a intentionat sa condimenteze textul.
Pentru elegantza pe care o denota mereu textele DVoastre!