Există vreo Grădină dunăreană a Raiului?

Acela care părăseşte braţul central al Dunării, care curge de la Tulcea la Sulina şi a cărui navigaţie e foarte intensă, pătrunde direct într-o încrucişare de pămînturi şi de ape, într-un paradis al păsărilor atotstăpînitoare. Pămînturile ce le străbatem de-acum sînt ale nimănui şi ale tuturor deopotrivă. Cîteodată ele devin păşuni pentru caii sălbatici şi pentru vacile în căutare de iarbă proaspătă. De veacuri, Delta este locuită de ţărani şi de pescari. Înaintea oamenilor, aici şi-au găsit lăcaş pelicanii albi şi cei roz, pentru belşugul de peşte care le asigură perpetuarea speciei. În acest moment, Delta Dunării este singurul loc din Europa unde mai putem găsi încă pelicani. Apoi, Delta a devenit azil pentru disidenţi religioşi ucrainieni şi pentru aventurieri care căutau o pricină oarecare pentru a se instala aici. Greci, bulgari, ucrainieni, lipoveni, „razboli“ cauzatori de schisme şi români au fost locuitorii acestor locuri mlăştinoase. Toţi aceştia trăiesc în bună înţelegere. Întrajutorarea este cheia supravieţuirii lor. Wanja  Libidovo, pescarul lipovean care m-a găzduit în 2008 la Periprava, mi-a povestit că mama sa este originară din Letea, iar cei din familia tatălui său erau originari din Vâlcov, de pe celălalt mal al braţului Chilia, din Ucraina. Înainte de 1998, îi […]