Existenţă redusă la inexistenţă

Laure Marchand şi Guillaume Perrier s-au înhămat la o muncă dificilă. Aceea de a ne întinde, nouă, turcilor, o oglindă. Una destul de neobişnuită. Privindu-ne chipul, ei doresc ca noi să conştientizăm ceea ce nu vedem şi să cunoaştem ceea ce ignorăm. „Ascultă şi vezi, este chiar istoria ta“ – ne spun, relatîndu-ne istoria acelora care nu sînt „noi“. Scopul lor? Acela ca noi să vedem, în reflecţia noastră, ceea ce, pentru a fi noi înşine, am condamnat la dispariţie şi la neant. Şi, astfel, să ne înţelegem pe noi înşine. Prima întrebare pe care o pune această carte este următoarea: „Din ce motiv noi, turcii, negăm încă genocidul?“. Din 1990, deci de mai bine de douăzeci de ani, lucrez asupra temei genocidului. De-a lungul acestor ani, aceasta a fost şi este în continuare întrebarea care s-a pus cu cea mai mare stăruinţă. Dacă ea este simplă, cu toate acestea, răspunsul pe care i l-am dat în decursul anilor nu a încetat să se schimbe. La început, eram tentat să explic negarea prin conceptul de „continuitate“. Republica a fost creată de către Partidul Ittihat ve Terakki (Unitate şi progres), acelaşi care a fost întîiul făuritor al genocidului din 1915. Fondatorii […]