Explorări în virtualitatea imediată. Cine a pus „v“ în „vlogging“? (video)

  • Recomandă articolul

Casey Neistat

Cu numai cîțiva ani în urmă, blogurile constituiau nucleul internetului. Experiența digitală era ca și cum am fi cumpărat un teanc mare de reviste și am fi răsfoit prin ele. Citeam bloguri despre politică, mîncare și alpinism. Culegeam toate informațiile ciudate pe care urma să le discutăm cu prietenii și să susținem că „e adevărat, am citit eu pe internet!“.

Între timp, avem acces la tehnologii mai sofisticate pentru a ne exprima, iar tradiționalul blog a început să capete forme noi, cum ar fi microblogul și vlogul. Primul termen se referă la platforme precum Twitter, pe care oamenii publică informație scrisă, la fel ca pe blogul tradițional. Diferența este că fiecare postare e limitată la 140 de litere, așadar toată lumea este nevoită să se exprime foarte, foarte concis.

Cea de-a doua categorie, vlogul (sau videoblogul), se referă la crearea conținutului digital sub formă de film mai degrabă decît de text. Așadar, vlogurile pot fi comparate cu niște emisiuni sau seriale TV, realizate de amatori. Cu toate că temele tratate în astfel de emisiuni se diversifică la nesfîrșit, există anumite formate care au fost consacrate de succesul lor la public.

Emisiunea intitulată =3, a lui Ray William Johnson, este un punct de referință, fiind primul proiect de vlogging care a devenit, în adevăratul sens al cuvîntului, celebru la nivel global. Titlul nu este la fel de matematic pe cît pare la prima vedere. De fapt, este un „emoticon“, simbolul unei fețe zîmbitoare. Ray, gazda emisiunii, comentează filmulețe amuzante care circulă pe internet. Așadar, partea de cercetare din spatele scenariului joacă un rol esențial în succesul emisiunii. Spectatorii nu asistă doar la un show de stand-up comedy filmat. Întregul concept, forma și mesajul se adaptează la imaginarul specific mediului on-line. Avînd un succes răsunător, acest format de emisiune a fost replicat atît de frecvent, încît a devenit un gen în sine. Se pare că formula =3 este la fel de eficientă și atunci cînd e adaptată la limba română. Acest concept a fost preluat și de Mickey, din Doza de Hash, iar în momentul de față aceasta este cea mai urmărită emisiune din mediul on-line de la noi din țară.

Un alt format extrem de popular este acela de daily-vlog, un fel de jurnal video. Partea cea mai grea este că trebuie ținut în fiecare zi. Bineînțeles, ajută foarte mult dacă gazda emisiunii are o viață interesantă, așa cum este cazul lui Casey Neistat, care a ajuns renumit oferindu-le spectatorilor ocazia de a-i urmări stilul de viață palpitant. Pro­tagonis­tul se dă cu snowboardul prin oraș, fiind tractat de o mașină, sare cu parașuta sau călătorește în locuri neobișnuite.

În alte cazuri, însă, cînd autorul are o viață mai liniștită, în daily-vloguri nu se întîmplă absolut nimic. Sau, oricum, astfel de proiecte sînt adesea criticate pentru o slabă calitate narativă.  Ceea ce omit criticile este faptul că firul narativ nu este o trăsătură absolut indispensabilă oricărei producții artistice.

Un exemplu proeminent din on-line-ul vorbitor de limbă română este Ilie. Vloggerul, de origine basarabeană, reușește să stîrnească entuziasmul publicului pentru activități relativ comune. Are episoade în care gătește, se plimbă prin natură sau merge la cumpărături. Această estetică a activităților cotidiene este, de fapt, un element de stil. Aparența banalității reprezintă un liant între autor și public, pentru că oamenii, în circumstanțe normale, au vieți obișnuite. Vloggeri precum Ilie transmit mesajul că nu este obligatoriu să ți se întîmple lucruri extravagante pentru a avea o viață interesantă. Iar dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, devine mai ușor de înțeles care este farmecul unui daily-vlog de acest tip. Așadar, în loc să discredităm firul narativ, probabil e mai potrivit să asociem jurnalul video cu o inten­ție lirică.

Nu în ultimul rînd, voi aminti funcția educativă a filmulețelor on-line. La acest capitol trebuie neapărat să îi menționăm pe VlogBrothers. John și Hank Green colaborează pentru a face filmulețe care explică idei și concepte din știință, din literatură și relații internaționale. Este posibil să fi auzit de John Green și în calitate de scriitor, pentru că în ultimii ani a publicat și o serie de bestselleruri (Sub aceeași stea, Căutînd-o pe Alaska, Orașe de hîrtie). Cu toate acestea, vă garantez că filmulețele sînt mult mai bune decât cărțile pe care le scrie. Inițiativa celor doi frați este în prezent sponsorizată de televiziunea americană PBS, ceea ce a făcut posibilă dezvoltarea seriei Crash Course. Acest proiect cuprinde o gamă extrem de variată de animații care predau, într-un mod amuzant și prietenos, cam toate materiile pe care le studiem astăzi în liceu.

Așadar, forma scrisă a blogului este concurată de mijloace de exprimare multimedia. Vlogul este un format care poate găzdui o largă varietate de concepte stilistice. Acest fenomen cultural este în plin proces de diversificare. Pe măsură ce capătă mai multă substanță și vizibilitate, vlogurile devin o parte tot mai importantă a experienței on-line. Toate indiciile sugerează că mediul digital favorizează difuzarea formatelor multimedia, inclusiv de către producători independenți. Și, nu în ultimul rînd, vloggerii au, într-o măsură din ce în ce mai mare, statut de formatori de opinie.

 

Toate vlogurile lui Casey Neistat în ordine cronologică.

Adaugă comentariu

object(WP_Term)#13249 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }