Un emoticon este reprezentarea unei expresii faciale, construită din semne de punctuație, pe care o înțelegi dacă îți înclini capul spre stînga. Cel mai cunoscut exemplu e fața zîmbitoare :). În timp au apărut multe alte variațiuni care să exprime concepte, dintre cele mai diverse. Așadar, acum avem formule precum:
>:) rîs malefic
:O uimire
:/ frustrare
: ׀ o altă nuanță de frustrare
:@) porc.
Aceste prescurtări sînt folosite în mediul on-line pentru a modera ambiguitatea mesajului în comunicarea scrisă. Este ca și cum am înlocui tonul vocii, într-o conversație, cu un indicator vizual.
Scott Fahlmann este prima persoană care a propus folosirea simbolului : – ) cu funcția de indicator de emoție în scris. Inițial acest cod a fost folosit în cadrul Departamentului de Informatică de la Universitatea Harvard, pentru a indica sarcasmul, evitînd în acest mod eventualele neînțelegeri. Mai tîrziu, forma tipografică a feței zîmbitoare a căpătat o interfață grafică. În momentul în care cineva introducea codul ”:) ”, platforma de e-mail afișa automat faimoasa față galbenă, folosită pînă în zilele noastre. Această reprezentare sintetizată a feței zîmbitoare a fost desenată pentru prima dată de Harvey Ball în 1963. Emblema omulețului galben a apărut pe obiecte precum insigne și jucării, generînd un mare succes comercial, iar la momentul cînd a fost introdusă în mediul on-line, exista deja ca simbol consacrat internațional.
În același timp cu reprezentarea occidentală, în Japonia s-a dezvoltat o altă modalitate de a reda expresiile faciale în scris: kaomoji (cuvînt compus din termenii față și personaj). Această alternativă are avantajul că poate fi descifrată fără a ne răsuci capul. Așadar =^w^= este simbolul folosit pentru a desena o pisică, -.- este fața unui omuleț care oftează, iar omniprezentul zîmbet este reprezentat prin ^__^ . Etapa care a succedat reprezentarea tipografică a fost, la fel ca în Occident, construirea unei interfețe grafice pentru kaomoji. Noua identitate vizuală este asemănătoare din punct de vedere vizual cu omulețul galben folosit în Vest. În plus, comunitatea on-line din Japonia a avut o contribuție substanțială în diversificarea opțiunilor în materie de simboluri, intitulate în acest caz emoji.
Noua generație de pictograme depășește cu mult gama clasică a expresiilor faciale. În prezent există cîte un simbol care să înlocuiască aproape orice substantiv, de la cactus la steagul Finlandei. Diversitatea este principalul factor care a generat succesul acestui anume set de simboluri, în timp ce estetica vizuală lasă mult de dorit. De fapt, emoji-urile arată atît de kitsch, încît pentru articolul de azi am ales o poza cu alt set de emoticon-uri, care mi-au plăcut mai mult.
Separat de evaluările estetice, emoji-urile concepute în Japonia s-au impus la nivel global, devenind un element central în comunicarea digitală. Diversitatea acestor simboluri este atît de mare încît, cu puțin efort, ar putea înlocui cuvintele cu totul. Un experiment de acest fel a fost inițiat de Fred Benenson, care a coordonat traducerea romanului Moby Dick în limbajul nou al pictogramelor japoneze, adaptînd și titlul în consecință: Emoji Dick. La procesul de traducere au luat parte opt sute de persoane, cooperarea lor fiind mediată de website-ul Amazon Turk. Rezultatul final a fost publicat, devenind prima carte în limbaj emoji deținută de biblioteca federală a Congresului Statelor Unite.
Limbajul pictogramelor a devenit atît de larg răspîndit, încît și comunicarea politică pe platforme digitale l-a adoptat. În campania electorală din SUA, Hillary Clinton a stîrnit multiple reacții în mediul on-line atunci cînd a încercat să genereze o dezbatere despre taxele de școlarizare, purtată pe Twitter, prin intermediul emoji-urilor. Reacțiile pozitive au apreciat nonconformismul acestei propuneri, în timp ce vocile critice au clasificat această inițiativă drept inadecvată. Acest curent stilistic a avut impact și la noi în țară. Liviu Dragnea folosește emoji-urile pe Facebook, pentru a transmite floricele roz de 8 martie sau a sublinia spiritul jovial atunci cînd postează poze cu „activități de om obișnuit“. Totuși, Liviu Dragnea preferă hashtag-urile. Adică atunci cînd scrii un cuvînt cu #diez în față și arată mai #cool.
În contextul în care pictogramele digitale sînt într-o continuă diversificare, apare îngrijorarea că emoji-urile degradează calitatea exprimării, favorizînd un spirit reducționist. De fapt, aceasta este o evoluție spontană a formelor de exprimare și în interpretarea acestui fenomen este ideal să evităm proiectarea unor valori de bine și rău. Cu toate acestea, dacă emoji-urile ar avea o identitate vizuală mai convingătoare și o expresivitate mai autentică, probabil am fi mai predispuși să acceptăm acest nou mod de exprimare.