Explorări în virtualitatea imediată. Piața liberă și marketingul digital: un amestec ciudat
- 01-09-2017
- Nr. 887
-
Flavia DOBRESCU
- Rubrici
- 1 Comentarii
Adesea definim piața liberă drept un ecosistem comercial în care Statul nu intervine (prea mult). Producția și distribuirea obiectelor sînt gestionate de actori din mediul privat, iar oamenii sînt liberi să ia decizii de cumpărare în mod autonom. Această definiție atrage după sine o lungă dezbatere cu privire la ce înseamnă o decizie luată, cu adevărat, în mod autonom. Este evident că preferințele, interesele și prioritățile noastre sînt modelate, în mare măsură, de contextul socio-cultural în care ne aflăm. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni (care nu sînt hipioți) nu consideră că asemenea influențe ne limitează libertatea de alegere. La urma urmei, apartenența socială este parte inseparabilă din identitățile noastre și este oarecum firesc să ne modelăm comportamentul economic în consecință. Și totuși, de unde provine firescul unui astfel de mecanism? De ce se poate susține că moștenirea culturală ne influențează comportamentul, fără a ne limita libertatea de alegere? Pentru că acest proces nu ține de o decizie deliberată a unei anumite instanțe. Impactul pe care societatea îl are asupra individului este ceva ce se întîmplă de la sine, un fenomen cu o cauză mai degrabă impersonală. O definiție mai radicală a libertății de alegere ar putea implica faptul […]
Pentru apologeții pieței libere, imaginată pe deasupra ca ecosistem, „obiectele” tranzacționate „liber” apar probabil ca fructele prin pomi și toată chestia rezidă în a alege cît mai inteligent în acest rai al ofertei. Ce tu capital, ce tu dominație, ce tu condiționare, astea sunt simple obsesii ale „nostalgicilor”… Din postura de „creative manager” e greu să glosezi despre libertatea unui lucrător la banda de producție sau a unei casiere de la supermarket.