Explorări în virtualitatea imediată. Piticii din televizor prind viață, dar… cam cîtă?

Mergi pe stradă și deodată îți sare un Pokemon fioros în față. Ce faci? fugi țipi De fapt, o să existe și opțiunea c. Închizi aplicația. Just, poți încerca, dar înseamnă că pierzi toată distracția. Cam așa funcționează realitatea augmentată (AR), varianta „fără alcool“ a realității virtuale, despre care am discutat săptămîna trecută. Realitatea augmentată le permite utilizatorilor să își păstreze sistemul de referin­ță în realitatea materială. Nu înlocuiește, așa cum face realitatea virtuală, toată informația din jur cu un ambient digital. Și totuși, rolul AR-ului este de a modifica experiența cotidiană a utilizatorului. Modul în care acționează acest fel de tehnologie este un soi de mediere a contactului pe care îl ia utilizatorul cu realitatea. Pentru ca acest lucru să fie posibil, computerul trebuie să dezvolte capacitatea de a înțelege ce se întîmplă în jur și de a proiecta informație în mediul exterior. De obicei, AR-ul seamănă cu filmele acelea de la Warner Bros, în care personajele de desene animate intrau în universul oamenilor și interacționau cu actori în carne și oase. Fie îți apare pe ecranul telefonului, atunci cînd deschizi camera video (ca și cum ar exista în fața ta, dar nu se vede cu ochiul liber), fie […]