Explorări în virtualitatea imediată Realities: think tank-ul realităților digitale

Nu ratez nici o ocazie să vă împărtășesc entuziasmul meu pentru realitatea virtuală, augmentată, și pentru tot restul experimentelor organizate în jurul noilor tehnologii multimedia. Ca mijloace de exprimare artistică sînt absolut fascinante, ca instrumente de lucru devin din ce în ce mai eficiente, ca formă de divertisment… pur și simplu funcționează foarte bine. Dar cum este acest domeniu ca sector profesional? Cum se conturează experiența oamenilor implicați în mod direct în această industrie, în calitate de antreprenori sau creatori de conținut?

Think tank-ul Realities are misiunea de a sprijini dezvoltarea noilor forme de media ca sector profesional în România. Comunitatea a fost fondată, în 2016, de Dan Benzakein. După o traiectorie profesională care a început în Franța, în lumea filmului, și a continuat mai apoi cu media digitală, Dan a hotărît să se mute de la Paris la București, unde a început proiectul Realities. Acum, think tank-ul cuprinde o comunitate on-line de 70 de membri, care se reunesc periodic și în realitate. Adică pe bune în realitate, în realitatea normală.

Pentru că industria se află aproximativ la prima generație, această comunitate profesională are misiunea de a-și construi o identitate și de a-și defini poziționarea, din punct de vedere cultural, social și economic. Cînd lucrezi într-o industrie foarte nouă, devine mai important ca niciodată să ai o comunitate profesională dinamică. În acest mod, poți mereu să schimbi și să testezi idei, să cooperezi, să faci glume și să te asiguri periodic de faptul că nu ești sărit de pe fix, chiar dacă uneori proiectele tale par de pe altă planetă.

Pe lîngă seri de socializare și discuții profesionale, Realities organizează și evenimente dedicate publicului larg, ajutînd astfel la popularizarea noilor forme de divertisment. O astfel de inițiativă este Festivalul V/ART, care îmbină arta graffitti-ului cu realitatea virtuală. În cadrul expoziției, publicul a fost invitat să exploreze universuri digitale create de street-artists, care de această dată nu folosesc spray de graffitti, ci o pensulă specială, Tilt Brush, care desenează 3D. Cu alte cuvinte, artiștii au creat picturi care au și volum, iar publicul se putea plimba prin aceste picturi cu ajutorul căștilor de realitate virtuală. Într-un anume sens, proiectul semăna mai degrabă cu o instalație decît cu o pictură, dar astfel de comparații nu pot fi decît descrieri aproximative.

Săptămîna trecută, pe 21 octombrie, am fost la întrunirea periodică a membrilor Realities. Evenimentul a fost găzduit de VR Cinema, iar tema centrală a discuțiilor a fost tehnica narativă în realitatea virtuală, analizată în comparație cu tradiția cinematografică. Seara a început cu o dezbatere între Deborah Chen și Eugen Oprina, moderată de Dan Benzakein. Deborah a avut inițiativa de a deschide cinematograful de realitate virtuală în București și are perspectiva unui antreprenor cu privire la procesul de asimilare socială și culturală a noilor tehnologii. Ne-a vorbit despre fascinația pe care o exercită experiențele interactive, atunci cînd sînt abordate ca activități sociale. Pentru că utilizatorul are control asupra felului în care decurge povestea, același film poate fi o experiență diferită de fiecare dată. Iar acest atribut devine evident atunci cînd spectatorii schimbă impresii la finalul filmelor și adesea își dau seama că au trăit evenimente radical diferite.

Eugen Oprina este unul dintre producătorii de film care au participat în mod activ la tranziția spre noile tehnologii de storytelling. În paralel cu cinematografia tradițională, a explorat și formule alternative de a spune povești prin mijloace multimedia. Una dintre temele analizate de Eugen a fost modul în care statutul spectatorului evoluează de la media tradițională la cea digitală. În cinematografie, de obicei audiența este identificată cu un observator extern al acțiunii. În realitatea virtuală, privitorul este implicat în mod direct și prezent fizic în mijlocul evenimentelor. Acest fapt ridică întrebări cu privire la statutul și identitatea lui: Cine anume este? Cum și de ce a ajuns acolo? În ce fel este afectat de ceea ce se întîmplă în jur? Cea mai simplă soluție, folosită destul de des in filmul de 360 de grade, este formula spectatorului fantomă – care nu este văzut și nu este atins de legile fizicii. Dar această formulă, nu întotdeauna asumată conștient, este de fapt o adaptare artificială a moștenirii cinematografice. Experiențele ce reușesc să răspundă acestor întrebări în moduri mai ingenioase vor fi în totdeauna mai convingătoare.

În acest punct pe axa tehnologiei, avem nevoie să dezvoltăm resursele teoretice pentru a explica noile realități digitale. Pentru a înțelege și perfecționa potențialul expresiv al acestor tehnologii, este mereu de ajutor să le analizăm și să discutăm despre felul în care le percepem. Cel mai bun mod de a reuși asta este să faci parte dintr-un grup unde știi că poți suna pe cineva la 1 noaptea ca să-i spui: „Uite ce idee mi-a venit…“. Și aici intervine Realities.