Fabulele dramaturgiei noi în teatrul de repertoriu

Premiate, itinerate în festivaluri naționale și internaționale, spectacolele din dramaturgia nouă sînt o miză declarată a teatrelor publice românești. O privire mai atentă asupra repertoriilor arată însă că abundența textelor noi montate nu e atît de mare precum pare. Un număr limitat de ti­tluri circulă de la un teatru de repertoriu la altul, în viziuni regizorale diferite, iar curajul de a comisiona și produce un text absolut nou îl au doar cîteva instituții, angajate cu consecvență în bătălia pentru reprezentarea dramaturgiei noi. Teatrul Național din Tîrgu-Mureș (TNTgM) e partener al proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe, de la prima ediție, din 2013, iar autorul dramatic Alina Nelega (directorul artistic al Teatrului) e un consacrat promotor și susținător al dramaturgiei noi. Acest crez artistic e pus în act în cadrul Festivalulului Internațional Conectact (24-27 noiembrie, ediția a V-a), organizat de Compania română „Liviu Rebreanu“ a TNTgM, care selectează spectacole coproduse în proiectul Fabulamundi sau ale unor dramaturgi aflați în portofoliul acestuia.

Conectact 2016 a prezentat trei coproducții ale celor două teatre românești membre ale rețelei Fabulamundi (Odeon, București, și TNTgM, Tîrgu-Mureș) și una a Theater an der Parkaue din Berlin. Ultima, Bösse Kinder (Copii răi) de Mihaela Michailov (regia: Katrin Hentschel), în pofida valorii textului și a unei montări dinamice care multiplică vocea monologului originar, a ratat întîlnirea cu publicul din cauza refuzului supratitrării și a traducerii în lectură alternativă, desincronizată cu scena. Kepller – 438B, a dramatrugului spaniol Guillelm Clua, a avut premiera mondială la Teatrul Odeon din București, în septembrie 2016. Regizorul Bobi Pricop apelează la proiecții video, în timp real, ale unor secvențe jucate de actori în spații din afara scenei. Soluțiile multimedia ale acestui pseudoSF teatral nu ajung însă la sarcasmul conținut în textul ultimei piese scrise de Clua. Spectacolul astfel aseptizat face să pară schematic și didacticist subiectul politic al piesei, ce repertoriază ironic strategiile marilor puteri de aneantizare a culturilor mici.

Limba maternă – Mameloschn de Sasha Marianna Salzmann marchează debutul regizoral al Olgăi Macrinici în Compania „Liviu Rebreanu“, într-un spectacol centrat pe text, curat, atent la ritmul și la fluctuațiile tensiunii mărturisirilor celor trei protagoniste ale piesei. Trei generații (bunică, mamă și fiică), trei epoci, trei strategii de supraviețuire a femeilor evreice, într-o Germanie scindată după război și reunificată. Între pactul pragmatic al bunicii cu regimul socialist din DDR și plecarea nepoatei în America toleranței sexuale, deriva mamei chestionează sentimentul abandonului trăit în familie și față de patrie. Piesa oferă roluri complexe, interiorizat tensionate, Monicăi Ristea (Bunica) și Roxanei Marian (Mama), în vreme ce tînăra actriță Carmen Ghiurco înfruntă proba livrării textului fără interlocutor și atinge firescul în scena teatrului de păpuși din camera-cufăr. Scenografia Cristinei Milea arhivează memoria subiectivă a istoriilor personajelor în instalația vizuală de la intrarea în Sala Studio. Fotografii, desene, artefacte și o multiplicată flașnetă cu arc reiau în buclă vizuală și sonoră ecourile identității reprimate ale acestor personaje fragile, reflectate în lumina policromă a globurilor de sticlă din spațiul de joc.

Regăsim în program și două spectacole ale unor dramaturgi români din portofoliul Fabulamundi, Nicoleta Esinencu și Székely Csaba. Székely Csaba a scris special pentru Compania „Liviu Rebreanu“ ultimele două dintre cele patru piese scurte ale spectacolui: P- Patru piesuțe politice despre dușmani (regia: Sebestyén Aba). Caruselul, Băi, animalelor!, Fîntîna și Viață sau Marte! abordează, în genul minor al fabulei, teme majore ca discursul naționalist amorsat de ideologia fricii de celălalt, mitul străinului salvator ca justificare a abuzului de putere și a nașterii dictaturilor, dușmanul imaginar și explorarea spaimelor cultivate în mentalul colectiv. Comicul absurd al celor patru piesuțe independente abandonează virtuțile moralizatoare ale fabulei, pentru a vira în zona întunecată a amenințării subliminale. În pădurea cu alune, cîntecelul inocent-infantil din prima fabulă se transformă opresiv, în final, în viziunea orchestrală a lui Cári Tibor. Interpretată de grupurile personajelor în pasajul dintre piesuțe, muzica reduce redundanța textului din piesele mediane, dă unitate întregului specatcol și coagulează performanța excelentei echipe actoricești.

Conectact 2016 explorează fabulele dramaturgiei noi, riscă și cîștigă în fața publicului local, cizelează și șlefuiește echipa performantă a actorilor Companiei „Liviu Rebreanu“.