Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Falsele şi adevăratele execuţii publice
- 12-06-2015
- Nr. 776
-
Gabriel ANDREESCU
- OPINII
- 4 Comentarii
Gabriel Liiceanu a publicat, la 1 iunie, o scrisoare deschisă, adresată preşedintelui Academiei Române, care avea să aibă o curioasă carieră publică. Titlul „Nu sînt de acord să fiu împuşcat“ sugera doar pe jumătate conţinutul. Directorul Editurii Humanitas susţinea că, la o şedinţă a Secţiei de Filologie şi Literatură, scriitorul Nicolae Breban şi-ar fi exprimat dorinţa împuşcării lui şi a lui Horia-Roman Patapievici „spre binele culturii române şi al ţării în general“. Astfel motivat, Liiceanu a construit două portrete, unul diabolic, făcut lui Breban, un altul elogios, făcut lui Patapievici, ambele în stilul nemăsurat care i-a devenit marca de autor. Breban este suflet înnegurat, bolnav mintal („să se sune la 112“), răstălmăcitor ordinar, vorbitor setos de sînge, colaborator al generalului Pleşiţă, căruia îi livra date de spre prietenii apropiaţi şi rudele lor. Pe celălalt mal al condiţiei umane, Patapievici este proiectat ca una dintre cele mai rafinate personalităţi ale culturii noastre. În anii faşti ai prezenţei sale în fruntea ICR, România ar fi fost mai mult şi mai bine onorată în faţa altor culturi ca niciodată în istoria ei. Dezminţirile Tot la 1 iunie, Nicolae Breban a trimis la Mediafax o dezminţire, reproducînd cele spuse la emisiunea postului Antena 3 […]
d-l Breban spune ca „polonezii l-ar fi omorat pe Patapievici” pentru cele aparute in „Politice”. O acuza asupra unui intreg popor. Paginile lui Patapievici sunt slabe, scrise pentru a epata, Patapievici vrea sa scrie ca Cioran, dar nu-i iese, este doar o bolboroseala fara stil. d-l Breban putea spune simplu ca a citit pagini slabute ideatic si stilistic, nu sa afirme ca polonezii l-ar fi omorat pe Patapievici.
Foarte buna observatia unui cititor. Daca d-l Breban ar fi spus „germani” in loc de „polonezi” era un scandal international monstru.polonezii nu pot fi jigniti si nici pusa pe seama lor ideea de crima pentru un text slab.
Acum, de unde si pina unde, cand scriem un text slab despre „tarisoara” ne omoara polonezii? Domnule Andreescu, cu toata simpatia pe care o purtati d-lui Breban —- Amicus Plato, sed magis amica veritas —- ce treaba au polonezii cu alegatiile lui Patapievici?
citatul este clar ca lumina zilei: „polonezii l-ar fi impuscat”, Ar fi fost de dorit sa va delimitati fata de aceasta afirmatie a d-lui Breban.
Altfel, apreciez ca-l amintiti pe profesorul Emil Moise, un om curajos, care vrea sa faca scoala cu elevii sai, nu propaganda mistico-religioasa.
Formularea „executii publice” joaca un loc minor in economia articolului. Are doar rostul sa lege doua sectiuni, altfel mai greu de pus in comun. Prima este analiza scenariului calomniator al lui Paleologu-Liiceanu&omp. A doua sectiune se refera la diatriba inacceptabila a lui Andrei Plesu menita sa supuna batjocurii publice un om care isi dedica viata copiilor – si o face cu tenacitate si stiinta.
„Sub orice interpretare rezonabilă, fraza „dacă dl Patapievici ar fi fost în Polonia şi ar fi murdărit şi înjurat istoria şi identitatea poloneză, probabil că polonezii l-ar fi împuşcat“ nu poate avea sensul dat de Liiceanu. Ea îi poate supăra pe polonezi, zugrăviţi ca o populaţie gata să-şi rezolve disputele intelectuale cu arma (1.), dar nu are legătură cu „incitarea la crimă“.”
Incercati sa inlocuiti aceasta convolutiune retorica prin:
Sub orice interpretare rezonabilă, fraza „dacă dl Patapievici ar fi fost în Germania şi ar fi murdărit şi înjurat istoria şi identitatea germana, probabil că germanii l-ar fi gazat“ nu poate avea sensul dat de Liiceanu. Ea îi poate supăra pe germani, zugrăviţi ca o populaţie gata să-şi rezolve disputele intelectuale cu gazarea , dar nu are legătură cu „incitarea la crimă“.
—-
Incercati sa explicati a doua incercare in acelasi fel cu prima. Daca nu puteti, de ce? Poate pentru ca nu este nimic rezonabil in incercarea dv. de justificare a incitarii la crima?
D-le Gabriel Andreescu,
Daca tema este despre societatea moderna, atunci o executie publica implica asaltul institutiilor statului care patroneaza devenirea acesteia, de la biserica pana la armata, trecand eventual prin dispozitivul legislativ. In acest caz, omul d-voastra poate fi tinta unei executii publice, in masura in care disproportia dintre mijloacele puse in scena de institutii si cele individuale este evidenta. Un astfel de mecanism da masura violentei cu care este indusa/impusa definitia modernitatii si aduce la lumina dimensiunea moderatoare a unei cenzuri interesate in promovarea unui proces de configurare a modernitatii romanesti, capabile sa imbrace toata societatea. Or marea stupoare vine nu atat din caracterul public al executiei cat din numarul covarsitor al celor care da, sunt de acord cu melanjul laic-religios al educatiei scolare pe aproape intreaga durata a ciclurilor de scolarizare. Duce acest drum spre o societate moderna?
Pe de alta parte, querella protocronisti/paltiniseni cred ca este departe de a fi incadrata ca executie publica. Oamenii patroneaza reviste culturale de dimensiuni comparabile si au un public care nuanteaza ad infinitum, mai mult sau mai putin patetic, fel si fel de concepte despre care se presupune ca ne vor aduce in randul lumii fara sa ne fie rusine de trecut, care sa ofere o lumina tonica aupra prezentului si care sa proiecteze o speranta optimista spre viitor. Acum noi nu putem sti cu precizie cum sunt construiti in sinea lor acest oameni si nici care este diferenta dintre agenda lor publica si cea privata; la fel nu stim nici cum joaca ratiunea si pasiunea in angajamentele vizibile. Un vag indiciu ar fi ca, la rafturile librariilor/bibliotecilor/targurilor de produse intelectuale, pe piata ideilor, cum ar veni, pare sa fie agitatie mai degraba spre boieri. Chiar daca ei nu pun in opera cuirasate de razboi ci doar biciclete de promenada, pare ca au bunul simt de a ne spune ca, pentru a ajunge undeva, trebuie sa dam un sens miscarii, eventual dupa ce ne vom fi trezit. Asa se face ca mana intra in buzunar si marca banul mai degraba pe indemnul de a invata ceva bine: limbi straine, filosofie clasica, tehnologie moderna, decat pe soparle aluzive derivate din barza, branza, varza.
A spune asadar ca unii executa pe altii in piata publica este exagerat mai ales cand institutiile tari ignora vanzoleala orgoliilor individuale, dispuse la orice pentru a capta un dram de atentie. Mai ales din stratosfera angelica pentru ca solul cultural al patriei inca pute si nu e rentabil.