Fanatism lucid

„Mi se pare uneori ca am teasta fragila ca o coaja de ou. Iar ieri, pe cind citeam, am avut deodata sentimentul ca am minute de copil.“ Acest fragment face parte din jurnalul lui Mircea Cartarescu. Ce jurnal mai e si asta? Cum adica „minute de copil“? Sintem oameni seriosi sau ce sintem? Colac peste pupaza, astfel de fragmente mai sint scrise si in involburatii ani ’90, cind un jurnal n-ar trebui sa cuprinda decit meditatii serioase despre o Romanie in criza, cind un scriitor de importanta lui Cartarescu ar trebui sa dea un exemplu de luciditate si de drama etc. Astfel de reprosuri au aparut prompt si sint dovada vie a unor prejudecati in ce priveste lectura unui text de acest tip. La inceputul anilor ’90, o data cu explozia de memorialistica, de texte interzise, de autori recuperati, s-a dezvoltat o dependenta de documentar si de meditatie „serioasa“ asupra destinelor societatii romanesti. Fenomenul a fost completat de o incercare de conturare a spiritului romanesc, sarcina pe care si-au asumat-o anumiti autori, pescuitori in apele tulburi ale crizei de identitate politica, sociala etc. Si astfel gasim in inceputul deceniului trecut o imagine a marilor evenimente politice, a meditatiilor isteroide generate […]