Fantasme, nevroze, „ape adinci“

Ana Maria SANDU Fata din casa vagon Prefata de Mircea Cartarescu Editura Polirom, Colectia „Ego. Proza“, Iasi, 2006, 224 p. Nu ne intilnim in fiecare zi cu carti care sa ne obsedeze ceva vreme dupa ce le-am inchis, insidioase ca o otrava. Efectul lor hipnotic nu se explica prin aceea ca dintre paginile lor ar iesi, ca din jobenul unui magician, figuri iluzorii, obiecte socante, ci prin atmosfera densa, coplesitoare pe care o genereaza. O asemenea atmosfera da relief si adincime dramelor simple din romanul Anei Maria Sandu, Fata din casa vagon. Roman al unor fine intuitii psihologice luminind, intr-o succesiune de flash-back-uri, cotloanele de umbra ori de bezna ale sufletului uman. Personaje feminine din trei generatii reflecteaza, umile si resemnate, la viata lor obscura, pe care o traiesc somnambulic, fara tel, intr-un colt de provincie, la marginea unui orasel oarecare. Sint eroine de roman rus – existente de prisos –, apasate de sentimentul esecului. Casa vagon e „subterana“ lor, e metafora zilelor ce se scurg egal, mereu aceleasi, mereu cenusii, si a destinelor care se repeta identic de la o generatie la alta. Arhitectura biografiilor rimeaza asadar cu arhitectura nespectaculoasa a casei vagon. De o singura himera se agata […]