FANTASY & SCIENCE FICTION
Texte şi literatură
- 17-09-2008
- Nr. 441
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 2 Comentarii
Atunci cînd vorbim despre fantasy & science fiction (F&SF), avem două componente: textele F&SF şi literatura F&SF. Nu e nici o noutate: împărţirea în texte şi literatură este general valabilă, de vreme ce în noianul de cărţi care apar în fiecare an găsim foarte multe texte şi foarte puţină literatură. Vreau să spun literatură bună, pentru că toată e literatură. Nu vreau să cad şi eu în păcatul celui care foloseşte expresia „asta nu e SF, e literatură“. Există suficiente cărţi F&SF considerate de critici şi de cititori literatură bună, de-ar fi să ne gîndim doar la cîteva dintre romanele lui Vonnegut, Atwood, Süskind… Două cărţi apărute în ultima vreme la noi îmi par a face saltul de la F&SF la literatură F&SF (asimilabilă, citibilă deci de un public mai larg): Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger (Tritonic, 2007, traducere Ona Frantz) şi Replay de Ken Grimwood (Nemira, 2008, traducere de Antuza Genescu). E drept că ambele folosesc temele şi motivele SF mai mult ca pretext, lipsesc din ele nsă pasajele care fac deliciul cititorilor – fani ai genului, cele în care se explică fenomene, ipoteze ştiinţifice etc. În ambele apare, într-o formă sau alta, călătoria în timp. Dar […]
pai cam asta ziceam si eu: pacat de ideile lui (sf) excelente, ca nu sint imbracate intr-o forma care sa le sustina si ca literatura. marele pacat al sf-ului e ca de (prea) multe ori e doar sf, nu si literatura.
Cristian-Mihail Teodorescu nu trebuie sa faca nici un salt de la text la literatura. Disocierea ta, text, in sens de scriitura-text de literatura, e artificiala si, paradoxal, se poate inscrie in ceea ce singur denumesti: text critic. Din fericire pentru domnul Teodorescu, exista cine sa-l critice, oameni cum esti tu. Altfel, daca ar fi laudat peste masura, ar fi in pericolul de a fi desfiintat prin laude prietenesti, cum a fost cazul lui Corn sau Radu, care au sfarsit prin a nu mai sti daca e bun sau rau un text al lor. Problema lui Teodorescu nu e faptul ca n-ar avea talent, ci faptul ca nu ia literatura in serios. Aceasta nu e fisiune sau fuziune; e ceva mult mai complex. Oricum, proza lui despre Q.I. este antologica, demna de pana lui Asimov. Chiar si numai pentru atat, omul este bine venit in science fiction, unde si ramane. Nu ajunge sa poti scrie bine, cum e cazul domnului Teodorescu; trebuie sa si vrei. E plin de neaveniti care vor si nu pot.