FANTASY & SCIENCE FICTION. Despre criterii
- 23-07-2010
- Nr. 534
-
Observator Cultural
- Rubrici
- 3 Comentarii
ON-LINE „O soţietate fără prinţipuri vasăzică că nu le are“, zicea nenea Iancu, şi bine le mai zicea! Pentru că degeaba încercăm noi să împărţim lumea în buni şi răi, în minciună şi adevăr, dacă nu stabilim nişte principii după care să recunoaştem ce e bun, ce e rău, ce e adevărat şi ce e fals. Lucrurile astea se cheamă criterii şi, înainte de a face sondaje, clasamente etc., e bine ca ele să fie definite. În general gîlceava sefiştilor – atunci cînd e – vine, cred, tocmai din lipsa criteriilor definite şi anunţate. Şi de aici cîrcoteile, bănuielile de rea-voinţă, de atitudini partizane, de „şo pe el că nu-i de-ai noştri“. Un exemplu de acţiune meritorie, dar care ar fi cîştigat în relevanţă şi ar fi înlăturat orice umbră de îndoială dacă ar fi avut astfel de criterii ca punct de plecare, este sondajul iniţiat de Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy în vederea stabilirii propunerilor României la Premiile Eurocon. Trecem peste partea în care ar trebui explicat de ce tocmai aceste propuneri vor fi „ale României“ şi nu cele ale timişorenilor, de pildă, despre care ştim că sînt şi ei interesaţi de participarea la Euroconul din acest […]
Mugur, asta se poate face in orice conditii, chiar e musai ca inainte de orice sa se anunte criteriile. Tocmai pentru a nu da loc la interpretari si confuzii care sa duca la deteriorarea „actiunii”.
In ceea ce priveste revistele electronice, daca regulamentul SESF interzice propunerea lor (interzice?) uite un criteriu de eligibilitate!
Poate n-o fi bie ca aceste criterii sa fie stabilite de site-urile fanilor. Dar cineva tot trebuie sa le stabileasca. Si de obicei o face cel care lanseaza „actiunea”. Chiar daca trebuie sa inventeze el criterile de eligibilitate sau le preia de la „forurile superioare” (cum ar fi cazul Euroconului, de pilda).
Despre orgolii prefer sa nu vorbesc. Avem cu totii. Problema e ce facem cu ele.
Mi se pare de bun simţ, logic si corect ceea ce propui. Dar asta se poate face, oare, în condiţiile de: „Pe ei, pe mama lor” sau „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră”? Este clar că ne trebuie timp să înţelegem că niciunul dintre noi nu este depozitarul adevărurilor absolute şi nici proprietarul soluţiei imuabile. Şi aici amintesc întrebarea (dilema) lui Dănuţ Ungureanu şi a noastră, a tuturor: a face lucrurile să se mişte şi a le corecta pe parcurs, sau a nu le face deloc, fiindcă nu sunt perfecte?
În legătură cu premiile europene: de abia anul trecut SESF a început să-şi pună problema să devină o organizaţie cu influenţă, inclusiv în ceea ce priveşte premiile acordate. Anul acesta se vor aproba modificările la statut, după ce anul trecut a fost votată oportunitatea introducerii lor. Una dintre aceste propuneri viza şi un premiu pentru revistă online şi website (portal), deci anul acesta nu poate fi vorba nici de Nautilus, nici de Galileo Online, chiar dacă au ISSN.
În plus, nu cred că asemenea criterii pot fi stabilite de către website-urile fanilor. Da, consultări se pot face oricâte. Sunt atât de necesare şi sunt binevenite. De asemenea, nu cred nici în singularitatea unor opinii din presă şi în neutralitatea lor atâta vreme cât aceste opinii ţin hangul unor acuzaţii nefondate sau îndoielnice (sau chiar, uneori, parţial adevărate), ori a unor interese pecuniare. Nici orgoliile nu-si au rostul de vreme ce, ştim cu toţii prea bine, adevărul este relativ.
Aşa că nu putem, oricât am încerca, să împărţim lumea în buni sau răi sau să decantăm minciuna de adevăr – nu cred în asta şi rămân la credinţa că bine este ceea ce poate pe mine să mă ajute să evoluez, iar rău ceea ce mă împiedică să fac asta. Dar răul meu poate fi bine pentru altcineva. Este o chestiune de perspectivă.
Credeam ca te-ai saturat de vorbit cu peretii.