FANTASY & SCIENCE FICTION. Războiul reginei
- 08-01-2009
- Nr. 456
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 5 Comentarii
A fost lansat la Gaudeamus romanul Războiul reginelor de Oana Stoica-Mujea (Tritonic, 2008). Pe copertă scrie Cartea I (se pare că Dinastiile va fi o serie lungă, cu nouă cărţi), iar la sfîrşitul acesteia cititorul îşi dă seama că, de fapt, i s-a servit doar jumătate de roman. E treaba editurii că a rupt cartea în două, dar cum rămîne cu cititorii, amăgiţi cu doar jumătate de produs? E corect să-i lăsăm trei luni să aştepte pînă vor vedea finalul? Se zice că volumul al doilea ar apărea prin martie. Care este povestea reginelor? Regina elfilor este capturată de Regele Ceasornicar şi, în timpul detenţiei, dă naştere unei fete, Yassuna. Cînd deţinuţii sînt eliberaţi, regina îşi pierde copila, care este găsită de o femeie din satul Ziar’. Creşte împreună cu oamenii, conştientă că nu este asemenea lor, şi, cînd i se află originea, trebuie să fugă. O face, dar nu înainte de a se răzbuna, stîrnind o furtună în care piere tot satul. În drumul ei spre ţinutul elfilor, întîlneşte alte regine şi alţi regi care domnesc peste pitici, peste zîne, peste elpizi (fiinţe de ceaţă) etc. În fiecare regat, reginele (regii) au a se lupta cu intrigile de la […]
Nu e chiar asa, kvala. Degeaba de pricepi la scris si degeaba cunosti foarte bune limba romana daca nu ai nimic de spus. Iar autoarea despre care se discuta aici se pare ca are de spus niste povesti, chiar foarte multe povesti. Asa ca ar mai avea si alte ocupatii in afara se intocmirea statelor de plata!
Cu privire la cele doua alegeri din final pe care le oferi autoarei: in acest mod oricine ar putea fi un „autor de succes”. Iar bietul autor nu s-ar ocupa decat de alcatuirea statelor de plata.
\”…să angajeze un redactor cu oarecare talent literar şi cu multă, multă ştiinţă a limbii române.\”
Ma gandesc ca, probabil, nu e musai ca un redactor sa aiba talent literar.Cat despre \”multă, multă ştiinţă a limbii române\”, eu as zice, in prostia/naivitatea mea, ca e lipsit de sens sa angajezi ca redactor pe cineva care nu o poseda. Cred ca, daca era un adevarat profesionist, redactorul acestei carti ar fi trebuit sa corecteze toate greselile autoarei – in ceea ce priveste gramatica si ortografia.
Una dintre intrebarile cele mai importante care se pot ridica pe marginea unui text de fantasy precum cel prezentat aici e justificarea lui literara. Adica, de ce e nevoie de Regele Ceasornicar, elfi si elpizi? Cred ca fiecare motiv fantastic isi are o ratiune si ar putea comunica ceva important. Dar citind rezumatul primei jumatati a cartii intai (am inteles bine despre care parte e vorba?), nu reusesc sa imi dau seama de ce aceasta poveste ar putea fi importanta. Imi dau foarte bine seama ca elfii la Tolkien sunt un motiv cultural substantial preluat din mitologia nordica, asa cum a ramas consemnata in ‘Edda’ lui Snorri Sturluson, si imi plac ‘Legendele Tarii lui Vam’, a lui Vladimir Colin (daca e vorba de o contributie recenta, din spatiul nostru literar). Dar o epopee in noua parti, a carei miza e incerta, incotro duce? Si care este cultura autorului? (Mai precis: cat a citit autorul?) Care sunt referintele, cum se raporteaza autorul la traditia literaturii fantasy? Cronica de fata nu ne propune nicio analogie, nicio comparatie. Sa fie aceasta omisiune o intentie a criticului?
Si cred alea doua solutii nu sint realiste…